Diagnosticul infecției cu SARS-CoV-2: din nou despre testele serologice

Testul standard de referință pentru diagnosticul infecției cu SARS-Cov-2 rămâne în continuare cel molecular, bazat pe detecția ARN-ului viral prin reacția de polimerizare în lanț cu revers transcriptaza (RT-PCR). Cu toate acestea, se menține ridicat interesul pentru testele serologice ce identifică prezența imunoglobulinelor antiSARS-CoV-2, ca metodă alternativă sau complementară.

Acest lucru se întâmplă deoarece:

• sunt mai ieftine;
• pot fi folosite și în afara laboratoarelor, în varianta Point-Of-Testing-Care (POCT);
• sunt utile în studiile de seroprevalență.

Există, în prezent, mai multe tipuri de teste serologice, multe promovate pentru folosirea în cabinete, fără prezența unei evaluări riguroase. Sugestivă este, din acest punct de vedere, concluzia articolulului “Diagnostic accuracy of serological tests for covid-19: systematic review and meta-analysis”, publicat în The British Medical Journal, ai cărui autori au efectuat trecerea sistematică în revistă și metaanaliza studiilor cu acest subiect, publicate în perioada 01.01.2020 – 30.04.2020 (Medline, bioRxiv și medRxiv). Scopul lor a fost evaluarea calității dovezilor existente, compararea sensibilității și specificității testelor după metoda utilizată și identificarea studiilor, testelor și caracteristicilor pacienților asociate cu acuratețea acestora. În funcție de metoda folosită, testele au fost grupate în trei categorii:

• ELISA (enzyme linked immunosorbent assay) – măsurarea imunoenzimatică cu ajutorul unui antigen adsorbit;
• LFIA (lateral flow immunochromatographic assay) – detectarea prezenței anticorpilor de tip IgG și IgM în sângele, serul sau plasma testate, utilizând o metodă cromatografică;
• CLIA (chemiluminescence immunoassay) – metodă imunologică ce folosește chemiluminescența pentru detectarea anticorpilor de tip IgG (calitativ și cantitativ).

Rezultatele pot fi consultate aici: https://doi.org/10.1136/bmj.m2516, pe baza lor autorii formulând următoarele concluzii:

• datele din studiile analizate au risc mare de bias, heterogenitate și nu pot fi generalizate la nivel de POCT sau alte modalități de analiză destinate pacienților neinternați;
• utilitatea testelor serologice actuale este limitată în ceea ce privește diagnosticul infecțiilor COVID-19 acute și chiar și mai târziu, deoarece se înregistrează numeroase rezultate fals negative. De exemplu, testele efectuate unor pacienți cu COVID-19 în cea de a treia săptămână de la debutul simptomelor au dat rezultate fals negative pentru IgG în 18% din cazuri (ELISA), respectiv 30% (LFIA).

Ca urmare, performanța acestor teste este considerată încă modestă (și în consecință, neindicată pentru deciziile terapeutice) și rămâne cel puțin chestionabilă utilizarea lor pentru emiterea unor așa numite “pașapoarte de imunitate”.

Mai multe informații cu tema Controverse despre diagnosticul de laborator al COVID-19 aflați urmărind înregistrarea webinarului omonim pe platforma atelieremedicale.ro.

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot