Infecția cu SARS-CoV-2 interesează, în principal, plămânii, dar există dovezi că virusul poate afecta și alte organe și sisteme, inclusiv inima, vasele de sânge, rinichii, intestinul și creierul, iar ceea ce se întâmplă după faza acută de boală depinde și de extensia și amploarea acțiunii virale la nivelul acestora.
Inhibitorii de pompă de protoni (IPP) sunt unele din cele mai folosite medicamente în practica zilnică, de multe ori nejustificat sau pe perioade prea lungi și/sau în doze mai mari decât cele recomandate.
Modificările succesive ale legislației din domeniul sănătății publice oglindesc, în contextul pandemic actual, dinamica informației medicale și gradul de solicitare sau, mai bine spus, capacitatea sistemelor de sănătate naționale de a face față situației.
Coronavirusurile asociate până în prezent cu diverse patologii umane sunt în număr de șapte, majoritatea provocând forme ușoare de boală. Excepție fac SARS-CoV, MERS-CoV și SARS-CoV-2, în cazul cărora se înregistrează, în general, o rată mare a mortalității. Există totuși o variabilitate notabilă a acesteia în populațiile diferitelor regiuni geografice afectate, ceea ce a dus la ipoteza că expunerea anterioară la un coronavirus ar putea conferi imunitate, chiar și parțială, față de îmbolnăvirea cu un altul.
În perioada în care efortul sistemului de sănătate și al societății, în general, s-a îndreptat spre asigurarea asistenței medicale a pacienților cu COVID-19 și prevenirea infecției cu SARS-CoV-2 în rândul populației, continuitatea îngrijirilor acordate pacienților cu boli cronice a fost asigurată în principal de către medicii de familie. Activitatea în cabinete a trebuit adaptată condițiilor impuse de pandemie, iar accentul a fost pus pe asigurarea acelor măsuri menite să protejeze această categorie de pacienți cu risc mare de a face forme grave de boală.
Asociatia Medicilor de Familie Bucuresti-Ilfov
