La început, poate semăna cu o răceală obișnuită: nas înfundat, secreții nazale, strănut și o tuse discretă, însoțită uneori de febră ușoară. După una-două săptămâni însă, tusea se poate intensifica și poate deveni greu de controlat. Este tabloul caracteristic al tusei convulsive, o infecție respiratorie foarte contagioasă, care poate avea consecințe grave mai ales la sugari.
Suplimentele alimentare sunt frecvent utilizate de către pacienți, dar medicul află despre ele adesea doar dacă întreabă explicit, deoarece aceștia fie nu le consideră relevante pentru istoricul lor terapeutic, fie evită să le menționeze de teama unei reacții dezaprobatoare.
Popularitatea bicicletelor și trotinetelor electrice schimbă nu doar modul în care ne deplasăm în oraș, ci și profilul traumatismelor întâlnite în serviciile de urgență. Pentru copii și adolescenți, accesul tot mai facil la aceste mijloace de transport aduce beneficii evidente, dar și riscuri care încep să capete o dimensiune importantă de sănătate publică.
Inhibitorii pompei de protoni (IPP) sunt medicamente care reduc cantitatea de acid produsă de stomac. Din această categorie fac parte omeprazolul, pantoprazolul, esomeprazolul, lansoprazolul și rabeprazolul. Sunt utilizate pe scară largă pentru tratarea unor afecțiuni digestive, dar și pentru prevenirea anumitor complicații.
Inhibitorii pompei de protoni (IPP) sunt adesea continuați mult după rezolvarea problemei pentru care au fost prescriși. Deprescrierea nu înseamnă întreruperea sistematică a tratamentului cronic, ci reevaluarea indicației și reducerea expunerii medicamentoase atunci când beneficiul continuării nu mai este justificat.
Progresele medicinei și ale sănătății publice au contribuit la creșterea longevității. Dar anii câștigați nu sunt întotdeauna ani trăiți în stare bună de sănătate, iar bolile care afectează populația se schimbă odată cu aceasta. Noile estimări publicate recent de Organizația Mondială a Sănătății (Global Health Estimates), oferă o imagine a acestor transformări în perioada 2000–2023.
La pacientul vârstnic fragil, tratamentul hipertensiunii arteriale necesită reevaluare periodică. O schemă terapeutică, care a fost adecvată în urmă cu câțiva ani, poate deveni excesivă odată cu apariția fragilității, scăderea valorilor tensionale, modificarea statusului volemic sau deteriorarea funcțională. Obiectivul nu este reducerea numărului de medicamente în sine, ci menținerea unui raport favorabil între beneficiile cardiovasculare și riscurile tratamentului.
În practica medicală, rezultatele analizelor, investigațiilor imagistice și alertele sistemelor informatice contribuie esențial la diagnostic și luarea deciziilor terapeutice. Disponibilitatea rapidă a acestor informații simplifică activitatea clinică, dar poate avea și un efect nedorit: tendința de a considera datele generate de tehnologie mai credibile decât propriile constatări clinice.
Fractura de șold este o leziune serioasă, întâlnită mai ales la persoanele în vârstă. De cele mai multe ori, apare în urma unei căderi de la propria înălțime, pe fondul fragilității osoase asociate osteoporozei. Mai rar, poate fi provocată de un traumatism puternic. Dincolo de afectarea osului, această fractură poate compromite autonomia pacientului și poate avea consecințe importante asupra stării generale de sănătate.
Activitatea medicală presupune învățare permanentă. Recomandările se actualizează, apar noi opțiuni diagnostice și terapeutice, iar pacienții aduc în cabinet situații care nu se încadrează întotdeauna în scenariile descrise de ghiduri. Pentru a ține pasul cu aceste schimbări, medicul poate citi articole, consulta recomandări profesionale, participa la cursuri și conferințe sau urmări resurse educaționale online. Aceste activități sunt importante, dar există și o altă resursă, uneori insuficient valorificată: experiența profesională a colegilor.
Asociatia Medicilor de Familie Bucuresti-Ilfov
