Login Cont nou

Reziliența profesională, un instrument necesar în trusa oricărui medic

10 septembrie 2020   |   LaZiCuTot → CumSăFac

Reziliența este definită în prezent ca fiind acea capacitate de a se adapta și depăși adversitățile, folosind momentul pentru creștere și dezvoltare. În profesia medicală, conceptul de reziliența a fost introdus și dezvoltat în opoziție cu cel de stres profesional, a cărui consecință frecvent întâlnită o reprezintă sindromul de burnout.

Majoritatea medicilor indică drept sursă a stresului profesional actual modul de organizare a sistemelor de sănătate, cu pierderea autonomiei și imixtiunea managerilor, decidenților politici, companiilor de asigurări și corporațiilor medicale, cu toate influențele nefaste asupra volumului de muncă și încărcăturii birocratice mari, în detrimentul timpului petrecut cu pacienții. Consecințele se răsfrâng nu numai asupra profesioniștilor din sănătate, ci și asupra calității îngrijirilor oferite, nivelului de satisfacție al pacienților, aderenței acestora la tratament, prezenței la locul de muncă și în final, asupra costurilor ce revin sistemului de sănătate.

Cum pot deveni rezilient?

Departe de a fi o ”stare”, reziliența este un proces dinamic care trebuie derulat în mod activ, conștient și repetat, ca modalitate de abordare a evenimentelor cotidiene. Pentru a învăța și stăpâni tehnica ei, specialiștii în psihologie recomandă următorii pași:

  • îmi definesc scopurile

Exemple:

– De ce am ales această profesie? 

– Ce fac zilnic ca să-mi amintesc acest lucru? 

– Cum pot stabili o legătură mai bună între ceea ce fac și cei care beneficiază de ceea ce fac? 

  • încerc să formulez mai multe puncte de vedere

Exemple:

– Cum privesc o situație pe care o consider frustrantă? Aș putea avea și o perspectivă diferită? Ce argumente există pentru ambele variante? Care dintre cele două abordări mi se potrivește mai bine?

  • stabilesc parteneriate cu cei care au aceleași valori, scopuri și obiective profesionale ca și mine

Exemple:

– Cine împărtășește aceleași interes(e) că mine? 

– Cine îmi poate oferi resursele și sprijinul necesar? 

– Cui pot cere ajutor?

  • acționez, concentrându-mă mai degrabă asupra a ceea ce poate fi realizat, decât asupra obstacolelor

Exemple:

– Ce opțiuni am, în contextul dat? 

– Ce soluție aș putea aplică imediat?

  • îmi construiesc mecanisme de autoprotecție și rutine de îngrijire

Exemple:

– Există ceva ce fac sau pot face în mod regulat, care să mă ajute să mă recreez într-un mod benefic pentru sănătatea mea fizică și psihică?

În concluzie, construirea rezilienței profesionale presupune gândire creativă, cunoștințe despre managementul de proiect, abilități de comunicare, altruism, colaborare și grijă de sine.

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot


Referințe bibliografice

  1. Stress at the workplace, WHO, Occupational health, https://www.who.int/occupational_health/topics/stressatwp/en/, accesat 06.09.2020
  2. Nedrow A, Steckler N, Hardman J, Physician Resilience and Burnout: Can You Make the Switch?, Fam Pract Manag. 2013 Jan-Feb;20(1):25-30, https://www.aafp.org/fpm/2013/0100/p25.html
  3. Viera A, Kramer AJ, Management and Leadership Skills for Medical Faculty, Springer 2016.