Login Cont nou

Secrete mici, efecte mari (2)

5 noiembrie 2020   |   LaZiCuTot → CumSăFac

Bolile de piele și tulburările de sănătate mintală reprezintă o parte importantă a patologiei întâlnite în medicina de familie. Între ele există, adeseori, o legătură bidirecțională care trebuie explorată, ca parte a abordării holistice a pacientului.

Psihodermatologia, care face legătura între cele două tipuri de patologie, recomandă abordarea multidisciplinară a acestor pacienți. Un rol important revine, în acest demers, medicului de familie. De regulă există două situații posibile:

  1. Pacientul cu patologie psihiatrică și manifestări cutanate secundare, de exemplu dermatilomania (tulburare obsesiv-compulsivă asociată cu impulsul imperios și incontrolabil de a-și leza pielea, cu urme vizibile și cicatrici permanente) sau parazitoza delirantă (halucinații tactile și convingerea infestării cu diverși agenți patogeni).

În practică:

  • acordați suficient timp pacientului, lăsăți-l să vă povestească și fiți empatici, exprimându-va disponibilitatea cu privire la explorarea diverselor etiologii ale simptomelor și semnelor cutanate;
  • începeți prin a exclude cauzele sistemice și dermatologice primare ale simptomelor;
  • întrebați pacientul despre istoricul și circumstanțele apariției simptomelor (stressul ca factor trigger);
  • faceți o evaluare sumară a sănătății mintale, încercând să identificați eventualele tulburări afective, anumite tipuri de ideație, percepții anormale și riscul pe care îl reprezintă pacientul pentru el și pentru ceilalți;
  • nu refuzați examenul clinic, chiar dacă sunteți convins asupra diagnosticului!
  • nu minimalizați simptomele pacientului, recunoașteți percepția pe care acesta o are asupra lor ca fiind reală și prezentați-i opțiunile terapeutice;
  • în cazul în care convingerea personală a pacientului rămâne fermă asupra cauzei simptomelor sale, nu insistați, ci mutați accentul asupra găsirii, de comun acord, a unei soluții pentru ameliorarea simptomelor;
  • rețineți că pacienții așteaptă să primească un tratament și pentru simptomele cutanate, nu numai pentru boala de fond.
  1. Pacientul cu patologie dermatologică (de ex., eczemă sau psoriazis) acompaniată de fobie socială, depresie, anxietate sau abuz de substanțe.

În practică:

  • abordați subiectul prin întrebări de genul: “Vreți să vorbim despre pielea Dvs.?”, “Cum va influențează boala de piele viața și relațile cu ceilalți?”;
  • puteți utiliza chestionare validate pentru explorarea impactului asupra calității vieții și identificarea tulburărilor anxioase și/sau a depresiei, dar acestea nu trebuie să înlocuiască dialogul cu pacientul;
  • acordați atenție pacienților cu psoriazis, dermatită atopică, acnee, hiperhidroză, urticarie cronică, infecții herpetice, vitiligo, alopecia areata;
  • rețineți că riscul de suicid există în rândul acestor pacienți și că trebuie evaluat.

Abordarea bio-psiho-socială trebuie să fie regula la toți acești pacienți, cu îngrijirea lor în cadrul unei echipe multidisciplinare (medicină de familie, psihiatrie, dermatologie).

Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

  1. Dalgard FJ, Gieler U, Tomas-Aragones L, Lien L et al. The psychological burden of skin diseases: a cross-sectional multicentre study among dermatological out-patients in 13 European countries. J Invest Dermatol 2015; 135(4): 984-991.
  2. Mughal F, Goulding J, Martin K, Psychodrmatology: where skin meets mind, Royal College of General Practitioners,

https://www.rcgp.org.uk/clinical-and-research/resources/toolkits//-/media/Files/CIRC/Mental-Health—2014/Mental-Health-2017/TopTips-Psychodermatology.ashx