Login Cont nou

Cum să evităm riscul prescrierii inadecvate de antibiotice  în câteva patologii urinare frecvent întâlnite

26 noiembrie 2020   |   LaZiCuTot → CumSăFac

Prescrierea excesivă și/sau inadecvată a antibioticelor, precum și condițiile vieții moderne, care favorizează circulația microorganismelor rezistente între oameni, dar și între oameni, animale și mediu au contribuit la transformarea rezistenței la antibiotice într-o problema majoră de sănătate publică. 

Un domeniu în care antibioticele sunt prescrise în exces sau inadecvat este acela al patologiei urinare, în special la câteva categorii de pacienți. De ex.:

  1. cistita acută necomplicată la femeia sănătoasă, pentru care studiile arată o mare varietate de comportamente de prescriere, în ciuda ghidurilor care conțin recomandări de bună practică privind alegerea antibioticului și durata tratamentului. 

Diferențele care există între ghiduri cu privire la tipul antibioticului recomandat țin de rata rezistenței microbiene în zona geografică respectivă. Există însă câteva principii generale, care sunt comune: 

  • dacă pacienta este afebrilă, nu are durere abdominală sau orice alt simptom sau semn sugestiv pentru pielonefrită și nu a mai avut infecții urinare în antecedente și nici contact cu mediul spitalicesc, se poate începe tratamentul imediat, fără a mai face urocultura, dat fiind că bacteria cel mai frecvent întâlnită este Escherichia coli, sensibilă la multe antibiotice;

  • dacă pacienta a mai avut infecții urinare în antecedente sau a urmat tratamente antibiotice de curând, se va efectua urocultura cu antibiogramă, pentru a evita riscul prescrierii unui antibiotic ineficient;

  • durata tratamentului recomandată de ghiduri în cazul unei prime infecții urinare, fără germeni rezistenți variază între doza unică și cure de 3-5 zile. În realitate, în practica clinică durata recomandată a tratamentului este mult mai lungă.

Urocultura de control este bine să se facă, pentru a avea certitudinea rezolvării episodului de boală.

  1. simptomele urinare ale femeilor aflate la menopauză, care pot avea și alte cauze decât infecția urinară, de ex. vaginita atrofică, caz în care prescrierea de antibiotic, sub presiunea suferinței pacientei, fără dovada de laborator a unei infecții urinare este o greșeală;

  2. simptomele urinare ale pacienților vârstnici, care nu sunt provocate întotdeauna de infecția urinară; 

  3. infecțiile urinare la copiii sub 5 ani, în legătură cu care studiile arată că medicii pun diagnosticul de probabilitate și încep tratamentul antibiotic, deși acestea nu se confirmă prin urocultura decât într-un număr mic de cazuri. 

Pentru că obținerea unei probe de urină la această categorie de vârstă este dificilă, consumatoare de timp și potențial invazivă, se caută algoritme de identificare a copiilor cu risc de infecție urinară la care să se aplice această procedură. Din păcate, modelele validate propuse până acum sunt complicate și imposibil de folosit în asistența medicală primară, astfel încât se caută alternative. De ex., cercetătorii britanici au propus o schemă decizională bazată pe simptome și semne:

  • durere/plânset la urinare: 2 puncte;

  • urini mirositoare (din afirmația părinților): 2 puncte;

  • infecții urinare în antecedente: 1 punct;

  • absența tusei severe: 2 puncte;

  • aspect de copil suferind: 2 puncte.

Scorurile egale cu 3 sau mai mari cresc probabilitatea existenței unei infecții urinare. Această schemă poate fi completată cu rezultatele testului rapid de diagnostic cu bandelete urinare. Astfel, la punctajul obținut anterior se adaugă: 

  • leucocite prezente: 2 puncte;

  • nitriți prezenți: 3 puncte;

  • eritrocite prezente: 1 punct.

Scorul cumulat este în acest caz sugestiv dacă este egal cu 6, fiind considerat înalt sugestiv de la 9 în sus.

Testele urinare cu bandelete sunt o metodă rapidă de orientare în fața unui pacient cu simptome sugestive pentru infecție urinară și sunt valoroase atunci când valoarea lor predictivă este mare. Există mai multe tipuri de teste, unele identifică doar cei trei parametri menționați, altele includ și pH-ul, densitatea relativă, prezența proteinelor, glucozei, corpilor cetonici, bilirubinei, urobilinogenului și acidului ascorbic. În momentul de față există mai multe studii în derulare, care încearcă să valideze unele dintre aceste teste, care au totuși niște limite ale sensibilității și specificității. 

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

1.WHO, Antibiotic resistance, Key facts, News Room, 31 July 2020, https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/antibiotic-resistance

2.Brush J, Bronze MS et al, Urinary Tract Infection (UTI) and Cystitis (Bladder Infection) in Females Treatment & Management, Infectious Diseases, Updated 02 January 2020, https://emedicine.medscape.com/article/233101-treatment

3.Ebell MH, Butler CC, Hay AD, Diagnosis of Urinary Tract Infections in Children, Am Fam Physisican 2018 Feb 15;97(4):273-274, https://www.aafp.org/afp/2018/0215/p273.html

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Rolul lui este strict informativ, iar conținutul nu trebuie să înlocuiască raționamentul clinic personal sau pe cel al ghidurilor/recomandărilor locale cu privire la diagnostic și tratament.