Login Cont nou

Riscul creșterii rezistenței la antibiotice în contextul pandemiei de COVID-19

26 noiembrie 2020   |   LaZiCuTot → Actualități

Descoperirea și utilizarea antibioticelor în medicină a reprezentat un progres important, salvând și prelungind vieți, nu numai prin reducerea mortalității cauzate de o serie de boli infecțioase, dar și prin aceea că a făcut posibile o serie de intervenții terapeutice complexe, ca de ex. intervențiile pe cord, artroplastiile, transplantul de organe ș.a.

Din nefericire, prescrierea excesivă și/sau inadecvată, precum și condițiile vieții moderne, care favorizează circulația microorganismelor rezistente între oameni, dar și între oameni, animale și mediu au contribuit la transformarea rezistenței la antibiotice într-o problemă majoră de sănătate publică. Contextul pandemic actual a agravat situația deja existentă, studiile arătând o corelație între incidența cazurilor de COVID-19 și prescrierea/consumul de antibiotice. Astfel, deși datele disponibile la această dată sugerează că numai 15% dintre pacienții infectați cu SARS-CoV-2 dezvoltă și infecții bacteriene, procentul celor care primesc/iau antibiotic este de 75%.1 

În încercarea de a atrage atenția lumii medicale asupra pericolului emergent reprezentat de rezistența la antibiotice, OMS a elaborat acum câțiva ani un plan de acțiune, iar in luna noiembrie a fiecărui an se organizează campanii menite să conștientizeze publicul, profesioniștii din sănătate și decidenții politici asupra pericolului reprezentat de rezistența la antibiotice, dar și să sprijine elaborarea și implementarea unor măsuri eficiente de acțiune pentru limitarea fenomenului. 

Pe pagina de internet a European Centre for Disease Prevention and Control pot fi consultate rapoartele privind situația rezistenței microbiene și a consumului de antibiotice în Europa.2 La nivelul anului trecut, România figurează cu un nedorit loc al treilea în ceea ce privește consumul de antibiotice pentru uz sistemic (ATC grup J01), exprimat prin numărul de Doze Zilnice Definite* raportat la 1000 de locuitori. Analiza situației existente arată că acest lucru se întâmplă cel mai mult în ambulatoriu, la nivelul asistenței medicale primare, ceea ce se explică, în principal, prin teama medicilor de a subdiagnostica, respectiv subtrata o posibilă boală amenințătoare de viață. Acest lucru se întâmplă deoarece la acest nivel, diagnosticul se bazează, în principal, pe mijloacele clinice accesibile medicului de familie, adică anamneză și examen fizic și foarte puțin pe dotarea tehnică, în general modestă. Un alt motiv îl reprezintă dorința de a nu periclita relația cu pacientul, întâlnită și in relația client – farmacist.

Ce putem face pentru a prescrie mai puține antibiotice? 

  1. În primul rând, să prevenim infecțiile:

  • prin măsuri de igienă personală și a mediului de lucru: spălarea mâinilor, folosirea unui instrumentar steril, dezinfectarea suprafețelor;

  • vorbind pacienților despre importanța aplicării măsurilor de prevenție și la nivel individual: spălarea mâinilor, acoperirea nasului și a gurii în timpul strănutului, folosirea mijloacelor de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală, vaccinarea.

  1. Apoi, prin prescrierea rațională a antibioticelor, numai în cazul acelor pacienți la care există premisele ca starea lor de sănătate să se îmbunătățească în urma tratamentului. 

Acest obiectiv poate fi atins dacă:

  • eliberarea antibioticelor din farmacii se face numai în baza prescripției medicale semnate de către medic;

  • există recomandări de bună practică pentru utilizarea antibioticelor, la nivel local sau național (ideal, deoarece dincolo de recomandările generale, există variații largi în funcție de specia bacteriană, tipul de antibiotic și regiunea geografică);

  • medicul este la curent, înțelege și respectă aceste recomandări, informând pacienții asupra evoluției naturale a bolilor, pericolelor automedicației și nerespectării tratamentului recomandat;

  • există susținere, din partea decidenților politici, pentru dezvoltarea segmentului de asistență medicală primară, care să permită medicilor de familie dotarea cabinetelor cu dispozitive și aparatură de tip Point-Of-Care-Testing (POCT). Acestea sunt utile în a ajuta medicul să decidă asupra oportunității tratamentului antimicrobian, inlaturandu-i teama de a subdiagnostica o posibilă boală amenințătoare de viață;

  • există campanii susținute de informare a publicului asupra pericolului reprezentat de rezistența microbiană și mijloacele de prevenire a acesteia. 

Numai printr-un efort comun, făcut la toate nivelurile, de la individual la politic-decizional, va putea fi schimbat cursul a ceea ce constituie una din cele mai mari probleme de sănătate publică ale acestui secol.

De văzut/citit și: 

1.Rezistența la antibiotice: Ce poți face ca profesionist în domeniul sănătății?

https://www.youtube.com/watch?v=3yxRL2TAGOQ&feature=emb_title&ab_channel=ECDC

(alegeți din Setări subtitrarea în limba română)

2.Communication toolkit to promote prudent antibiotic use aimed at primary care prescribers, ECDC European Antibiotic Awareness Day, https://antibiotic.ecdc.europa.eu/en/toolkit-primary-care-prescribers (cu fișiere în limba română)

*Doza Zilnică Definită (Defined Daily Dose, DDD) este un indicator utilizat pentru standardizarea și compararea consumului de medicamente. A nu se confunda cu doza terapeutică sau prescrisă unui pacient!

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

  1. OMS, Empêcher la pandémie de COVID-19 de provoquer la catastrophe de la résistance aux antibiotiques, https://www.euro.who.int/fr/health-topics/disease-prevention/antimicrobial-resistance/news/news/2020/11/preventing-the-covid-19-pandemic-from-causing-an-antibiotic-resistance-catastrophe

  2. ECDC, Consumption of Antibacterials for systemic use (ATC group J01) in the community (primary care sector) in Europe, reporting year 2019, https://www.ecdc.europa.eu/en/antimicrobial-consumption/database/rates-country

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Rolul lui este strict informativ, iar conținutul nu trebuie să înlocuiască raționamentul clinic personal sau pe cel al ghidurilor/recomandărilor locale cu privire la diagnostic și tratament.