Login Cont nou

Atelierul de suflete

31 decembrie 2020   |   LaZiCuTot → CumSăFac

Cu toții ne dorim o viață bună, dar este important să înțelegem că aceasta nu este o stare, ci un continuum de ajustări, mai mici sau mai mari, ale “coordonatelor de zbor”, astfel încât să ne păstrăm direcția, în ciuda turbulențelor interioare și exterioare. În acest context, nu strică să avem la bord și o trusă de “instrumente” care să ne ajute să ne dezvoltăm abilitatea de a menține cursul drept, în ciuda permanentelor corecții pe care trebuie să le facem. Iată câteva sugestii, cu aplicabilitate în viața profesională.

Capacitatea de a discerne între necesități, dorințe și așteptări. 
De ce am nevoie ca să pot să îmi desfășor activitatea ca medic de familie? De un spațiu acreditat/evaluat, o asistentă medicală, pacienți (lista de capitație) și contractul cu casa de asigurări. Atât! Acestea sunt necesitățile. Sigur că e normal și indicat să am și o serie de obiective. Acestea sunt dorințele: un mobilier nou în sala de așteptare (“Aș vrea să schimbăm scaunele”, nu “Trebuie să schimbăm scaunele”!), o rampă la intrarea în dispensar, o mașină mai bună, care să nu îmi dea emoții când am de făcut consultații la domiciliul pacienților etc.

Sunt însă conștient(ă) că o parte din acestea e posibil să nu se îndeplinească, mai ales cele care nu depind de mine (de exemplu, rampa trebuie să respecte anumiți parametrii de construcție, pe care configurația locală nu ii permite). Urmează aștepările, a căror gestionare trebuie făcută in mod cât se poate de realist, mai ales atunci când ele se referă la alți oameni: mă aștept să fim chemați la negocierea următorului contract cu casa de asigurări, mă aștept că vaccinurile să îmi fie aduse la dispensar de mașina autorității de sănătate publică, mă aștept ca toți pacienții să respecte programările ș.a.m.d. Cercetările demonstrează că aceia dintre noi care știu să facă diferența între aceste trei categorii și, mai ales, să își seteze un nivel potrivit al astepărilor, au mai puține frustrări și se simt mai împliniți profesional.

Reziliența este un concept care, în profesia medicală a fost introdus și dezvoltat în opoziție cu cel de stres profesional, a cărui consecință frecvent întâlnită o reprezintă sindromul de burnout. Să fii rezilient înseamnă însă mai mult decât capacitatea de a te adapta și a depăși adversitățile, înseamnă să folosești momentul pentru creștere și dezvoltare. Departe de a fi o ”stare”, reziliența este un proces dinamic care trebuie derulat în mod activ, conștient și repetat, ca modalitate de abordare a evenimentelor cotidiene. Iată un exemplu: la baza deciziei de a deveni medici a stat și dorința (vocația) de a ne ajuta semenii, așa că resimțim acut disconfortul legat de faptul că nu putem acorda concediul medical cuvenit pacienților contacți/diagnosticați cu COVID-19, în absența deciziilor de carantină/izolare care, fie nu sunt emise de autoritățile de sănătate publică desemnate în intervalul de timp prevăzut de lege, fie sunt completate eronat. Este important în acest context: să nu ne autoînvinovatim, să menținem conexiunea cu colegii (aflăm astfel că nu suntem singuri în această situație), să observăm gândurile pe care le avem (aversiune față de cei care ne-au adus în acesta situație, poate chiar față de un pacient mai revendicativ și nepoliticos), fără a emite judecați de valoare și să încercăm să redefinim/reîncadrăm problema, privind-o nu ca pe un obstacol, ci ca pe începutul unei soluții (prin evaluarea diverselor perspective). 

Grija față de noi și familiile noastre este un alt element, la fel de important al procesului, așa încât să nu uităm ca pe parcursul, respectiv la sfârșitul zilei de muncă să ne oferim cele necesare: alimentație echilibrată, exercițiu fizic, ore de somn suficiente. Și deloc de neglijat, să ne acordăm periodic permisiunea de a lenevi, chiar un timp scurt, ca metodă de management al stresului, de stimulare a creativității prin gândirea difuză (în opoziție cu gândirea concentrată) – utilă pentru procesarea informațiilor și creșterea pe termen lung a capacității de concentrare, precum și ca factor ajutător în păstrarea stării de sănătate mintală. 

Ignoranța selectivă sau decizia activă de a nu ne informa cu privire la anumite subiecte sau a nu ne angaja în anumite activități, ca modalitate de cultivare a  cunoașterii intentionale, dirijată spre anumite obiective. Funcțiile medicului de familie sunt extrem de diverse: pe lângă analiza problemei pentru care este solicitat, el are și rolul de ghid al pacientului în interiorul sistemului de sănătate, de interpret al informațiilor pe care acesta le primește de la alți profesioniști, precum și de monitorizare a evoluției acestuia. Datorită acestei situații, el este frecvent perceput de pacienți ca intermediar în relația cu sistemul de sănătate și, de multe ori, atunci când apar disfuncționalități, responsabil pentru problemele acestuia. Dacă adăugăm la cele de mai sus și încercările constante ale autorităților de sănătate de tot felul, de a deturna activitatea medicilor de familie spre domenii fără legătură cu specificul specialității lor, devine evidentă justețea recomandării de a acorda o maximă atenție demersurilor pe care ni le asumăm.    

Acceptarea faptului că nu putem controla ce aleg să gândească alții. 
Pacienții vor lua întotdeauna hotărârile pe care le consideră mai bune pentru ei, chiar dacă acestea nu țin cont de recomandările primite de la noi. Acest lucru nu înseamnă că am eșuat, misiunea noastră fiind aceea de a ne asigura că aceștia au înțeles cele comunicate și că decizia luată a fost de tip informat.  

Înțelegerea diferenței dintre eficiență și productivitate. 
Medicul de familie dirijează resursele umane, materiale, financiare și de timp, iar un management reușit va reuși să aloce în așa fel resursele încât, chiar atunci când acestea sunt limitate, să acopere nevoiler de îngrijire ale pacienților, respectând valorile și principiile specialității sale. Altfel spus, de pus pe prim plan calitatea serviciilor medicale oferite și nu numărul acestora. 

Într-o lume complexă și adesea instabilă, viața bună nu este un obiectiv ușor de atins, dar fiecare început de an este însoțit de speranța în mai bine, așa încât haideți să întâmpinăm cu încredere Anul Nou, “plin de lucruri care nu au existat niciodată”!*

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

*Rainer Maria Rilke, Briefe. An seine Frau Clara am 1. Januar 1907
https://www.aphorismen.de/gedicht/199249