Medicina de familie în fața unei noi ere

Medicina de familie este cea mai veche specialitate medicală practicată din Antichitate până în prezent. Deși dezvoltarea spectaculoasă a celorlalte ramuri medicale, susținută de progresele științei și tehnicii, au umbrit-o o vreme, ea și-a reafirmat importanța ca soluție a principalei provocări căreia trebuie să-i facă faţă sistemele de sănătate contemporane și anume, asigurarea îngrijirii sănătăţii întregii populaţii la cel mai bun nivel de calitate care poate fi atins în contextul resurselor financiare existente. 

Medicina de familie se preocupă de menţinerea sănătăţii, prevenirea bolii, monitorizarea afecțiunilor cronice, reabilitarea şi consilierea în cazul majoritatii problemelor de sănătate frecvent întâlnite într-o comunitate. Aceste activități, care alcătuiesc specificul său de specialitate clinică orientată spre asistența medicală primară, dar și ca disciplină academică și științifică rămân, în mod tradițional, modalitatea prin care se asigură utilizarea eficientă a resurselor unui sistem de sănătate. Însă, pentru a progresa în continuare, medicina de familie trebuie să țină cont de schimbarea preferințelor populației în ceea ce privește integrarea asistenței medicale primare în viața cotidiană. Această cerință a devenit și mai evidentă în contextul pandemiei de COVID-19 și ar fi naiv să ne închipuim că sfârșitul acesteia va însemna revenirea la o situație identică celei anterioare.

Este vorba, desigur, de soluțiile digitale și virtuale la care se apelează, în prezent, datorită necesității distanțării sociale, cu avantaje deloc neglijabile. Iată câteva din ele, care au șanse mari de a rămâne în uz, prin integrare în asistența medicală primară a viitorului:

• programarea consultațiilor: platformele virtuale pentru programarea consultațiilor nu sunt o noutate, ele economisesc timp atât pacienților, cât și personalului medical sau auxiliar, dar au fost dezvoltate acum aplicații care permit triajul solicitărilor în funcție de gradul de urgență al simptomelor declarate de pacient;
• triajul urgențelor minore: având ca scop evaluarea simptomelor/semnelor și precizarea diagnosticului, cu recomandarea tratamentului necesar sau trimiterea pacientului spre un alt nivel al asistenței medicale, aceste consultații au la bază algoritmi decizionali care pot fi preluați parțial de soluțiile de inteligență artificială, oferind pacientului informațiile necesare pentru locul unde trebuie să solicite asistența medicală și uneori, oportunitatea unei consultații medicale online;
• teleconsultația/consultația online: sunt numeroși pacienți care preferă această variantă pentru soluționarea unor probleme minore de sănătate sau legate de aspecte birocratice;
• monitorizarea pacienților cu boli cronice: pentru a obține informații constante despre starea de sănătate a acestora, au fost dezvoltate aplicații și programe care permit măsurarea constantă sau periodică a unor parametrii, în funcție de profilul de risc al pacientului și comorbiditățile prezente. Acest lucru se poate face cu ajutorul unor senzori care înregistrează automat semnele vitale sau prin măsurarea acestora de către pacient și introducerea lor într-un jurnal electronic;
• examenele de bilant: deși controversate din punctul de vedere al raportului cost – beneficiu, acestea sunt considerate de o bună parte a lumii medicale ca fiind oportunități valoroase de întărire a relației medic – pacient, actualizare a istoricului medical al pacientului și identificare precoce a semnelor de boală. Alternativele online sunt prezente și aici, permițând pacienților să folosească anumite instrumente de examinare conectate prin internet cu medicul, care obține astfel informația în timp real. O astfel de trusă medicală virtuală poate conține: cameră video, termometru auricular cu adaptor pentru examenul urechii, stetoscop digital pentru auscultarea inimii și plămânilor ș.a., precum și o aplicație mobilă pentru legătura cu medicul;
• examenele de laborator: împrumutând soluția point-of-care testing practicată de unele cabinete de asistență medicală primară, se oferă acum pacienților posibilitatea efectuării unor teste la domiciliu. Interpretarea acestora este făcută cu ajutorul unor aplicații mobile, iar rezultatele trimise medicului. Pentru investigații mai ample există platforme virtuale unde pacienții cu anumite simptome sau boli cronice de monitorizat se pot înscrie prin abonament și beneficia de (auto)testarea la domiciliu, urmată de comunicarea online a rezultatelor și consiliere cu ajutorul unei aplicații concepute să cuantifice aceste rezultate într-un scor, cu explicații ale semnificației acestuia în contextul simptomelor menționate de către pacient;  
• intervențiile asupra stilului de viață: unul din rolurile importante ale medicului de familie este legat de prevenție, prin educarea pacienților cu privire la adoptarea unor comportamente sănătoase. În ultimii ani au apărut din ce în ce mai multe programe digitale care încearcă același lucru, fie că este vorba de alegerea unei alimentații sănătoase, fie de oprirea fumatului, de exemplu;
• administrarea corectă a medicamentelor: lipsa de aderență – intențională sau nonintențională – explică în multe cazuri eșecul atingerii țintelor terapeutice și/sau efectele secundare adverse. Soluțiile digitale dezvoltate oferă servicii de anunțare a pacienților (și/sau aparținătorilor) cu privire la momentul administrării tratamentului și precauțiile de luat, ajungând prin performanță să reprezinte un fel de organizator de medicamente interactiv, personalizat atunci când nevoile pacientului impun acest lucru (de exemplu, pacienți cu astm sau care necesită tratament autoinjectabil).

În urmă cu un deceniu, multe din soluțiile enumerate mai sus ar fi părut de domeniul literaturii științifico-fantastice. Ritmul accelerat al apariției lor pe piață, expresie a progresului din domeniul înaltei tehnologii și în special, al inteligenței artificiale, nu este întotdeauna dublat și de validarea lor in practica medicala si nici de o reglementare legislativa. Acest lucru nu înseamnă respingerea lor ca ipoteza de lucru, așa cum nici teama de pierdere a unor atribute profesionale sau de depersonalizare a actului medical nu trebuie să constituie motive în acest sens. Verificate și selectate riguros, e bine ca ele să fie privite ca niște instrumente ce pot fi integrate în modul de lucru al fiecăruia dintre noi și adaptate acelor pacienți care și le doresc și la a căror mai bună îngrijire pot contribui. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că ele pot ușura și îmbunătăți activitatea medicală, prin crearea unor fluxuri de lucru și oferirea unui suport decizional, facilitarea obținerii de informații pentru reevaluarea stării de sănătate și tratamentului pacienților, oportunitatea intervențiilor precoce, menite să prevină agravarile și prin contribuția la activitatea de educare/informare a acestora. 

Nu mulți dintre noi suntem pregătiți acum pentru această provocare, o parte din motive fiind menționate mai sus. Dezvoltarea unei specialităţi medicale este însă un continuumşi, în acest context, profilul medicului de familie va căpăta, cu siguranță, noi valenţe în viitor, ca răspuns la progresele inteligenței artificiale și nevoile populaţiei privind asistenţa medicală primară.

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot