Login Cont nou

Diagnosticul sindromului Guillan – Barré

14 ianuarie 2021   |   LaZiCuTot → CumSăFac

Sindromul Guillan – Barré este o poliradiculonevrită inflamatorie periferică mediată imun, caracterizată clinic prin tulburări neurologice cu evoluție rapidă, ce constau în slăbiciune musculară progresivă și pierderea sau diminuarea reflexelor tendinoase ca urmare a afectării sistemului nervos periferic, dar care se pot extinde și la nivelul nervilor cranieni. 

Diagnosticul bolii este unul clinic, susținut de rezultatele examenului lichidului cefalorahidian și studiile de conducere nervoasă. 

Anamneza

In circa jumătate din cazuri, istoricul pacientului include prezența, în ultimele 2 – 4 săptămâni, a uneia din următoarele:

  • infecție de etiologie virală (infecție respiratorie sau gastrointestinală)

  • vaccinare

  • seroterapie

  • intervenție chirurgicală

Bine de știut: virusurile frecvent implicate sunt citomegalovirusul, Campylobacter jejuni, virusul Epstein – Barr, virusul varicelo – zosterian, HIV. Există, de asemenea, dovezi, că sindromul Guillan – Barré poate să survină ca o complicație neurologică a infecției cu SARS-CoV-2. 

În restul cazurilor, boala rămâne aparent idiopatică.

Tabloul clinic

  • paresteziile și amorțeala sunt, de regulă, simptomele de debut, resimțite inițial la nivelul degetelor de la mâini și picioare. Ele se pot extinde, dar numai rareori depășesc articulația pumnului sau a gleznei.   

  • durerea este menționată de circa 50% dintre pacienți, fiind localizată mai frecvent la nivelul umerilor, spatelui, feselor și coapselor; alteori poate îmbrăca caracterul mialgiilor sau al durerii viscerale.

  • slabiciunea musculară – care poate progresa în câteva ore sau zile – este simetrică și începe, în general, la membrele pelvine, de unde se extinde ascendent. Datorită hipotoniei, pacienții se pot găsi în imposibilitatea de a sta în picioare sau de a merge. Reflexele osteotendinoase sunt absente sau diminuate în zonele afectate. Într-o treime din cazuri este afectată și musculatura respiratorie, situație în care se observă reducerea inspirului și a zgomotelor pulmonare.

  • afectarea nervilor cranieni este prezentă în 45 – 75% din cazuri: pareză facială, diplopie, dizartrie, disfagie, oftalmoplegie.

  • tulburarile sistemului nervos vegetativ pot duce la: tulburări de ritm cardiac (mai frecvent bradicardie), eritem facial, HTA paroxistică, hipotensiune ortostatică.  

  • simptomele respiratorii sunt tahipnee, dispnee de efort însoțite uneori de tulburări de deglutiție și vorbire.

Bine de știut

  • amiotrofia nu este importantă; 

  • nu există fasciculații;

  • tulburarile sfincteriene sunt discrete (retenție de urină tranzitorie) sau absente.

Formele clinice variază în funcție de:

  • gradul de severitate: forme ușoare (uneori parțiale) sau severe, cu tetraplegie flască și tulburări respiratorii (insuficiență ventilatorie) și bulbare;

  • nervii cranieni afectați: VII (cel mai frecvent) – diplegie facială, IX – X – paralizie velofaringiana, mai rar III, V, XII;

  • modalitatea de debut: sindromul Miller – Fisher, în care sunt prezente, de la început, deficite ale nervilor cranieni (oftalmoplegie extrinsecă, areflexie, ataxie);

  • tipul de afectare predominantă: disfuncție motorie pură sau disautonomie acută.

 Investigațiile complementare

  • examenul lichidului cefalorahidian (LCR): disociație albumino-citologică (creștere a proteinelor LCR – expresie, probabil, a inflamației radiculare – fără pleiocitoză);

  • electroneuromiografia: reducerea vitezei de conducere nervoasă (cel mai frecvent după minimum două săptămâni de evoluție), prelungirea perioadei de latență;

  • investigațiile imagistice (RMN sau CT): utile numai pentru excluderea altor cauze;

  • analizele de laborator uzuale: fără modificări specifice, se recomandă, de asemenea, pentru diagnosticul diferențial și pentru a evalua statusul funcțional și prognosticul.

Diagnosticul diferențial

  • compresia medulară acută: tulburări senzitive nete, tulburări sfincteriene importante, absența altor semne în afara celor date de compresiune;

  • poliomielita acută: absența vaccinării, asimetria tlburărilor neurologice, amiotrofia precoce și accentuată;

  • porfiria: asocierea tulburărilor descrise cu durerile abdominale, convulsiile;

  • alte poliradiculonevrite: paralizia indusă de căpușe, infecția cu HIV, neoplazii, intoxicații, vasculite, hipovitaminoze, encefalită West Nile ș.a.   

După cum se observă, diagnosticul sindromului Guillan – Barré este clinic, iar recunoașterea precoce este importantă pentru că inițierea promptă a tratamentului are potențialul de a influența favorabil evoluția bolii, reducând gradul de severitate și complicațiile acesteia. 

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

1.Părânga T-G, Obreja M, Plesca C-E et al, Importanta tabloului clinic in diagnosticul sindromului Guillan – Barré, Revista Română de Boli Infecțioase, Volumul XXII, Nr. 4, An 2019, ResearchGate, DOI: 10.37897/RJID.2019.4.6

2.Andary MT, Guillan – Barré Syndrome, Medscape, Drugs and Diseases, Updated June 24, 2020, disponibil la https://emedicine.medscape.com/article/315632-overview

3.Brooks JA, McCudden C, Breiner A, Bourque PR, Causes of albuminocytological dissociation and the impact of age-adjusted cerebrospinal fluid protein reference intervals: a retrospective chart review of 2627 samples collected at tertiary care centre, BMJ Open, 2019; 9(2): e025348, http://dx.doi.org/10.1136/bmjopen-2018-025348

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Rolul lui este strict informativ, iar conținutul nu trebuie să înlocuiască raționamentul clinic personal sau pe cel al ghidurilor/recomandărilor locale cu privire la diagnostic și tratament.