Login Cont nou

Monitorizarea tratamentului diuretic la pacienții cu boli cardiovasculare

4 martie 2021   |   LaZiCuTot → CumSăFac

Monitorizarea pacienților cu tratamente cronice include evaluarea răspunsului terapeutic și prevenirea eventualelor reacții secundare adverse. În cazul diureticelor, acestea sunt reprezentate, în principal, de dezechilibrele electrolitice și declinul funcției renale. 

Cum monitorizăm?

Anamneză

  • diuretice tiazidice: tulburări gastrointestinale, erupții vasculitice, disfuncție erectilă (rar);

  • diureticele de ansă: palpitații (aritmie prin hipopotasemie, mai ales la pacienții tratați și cu tonicardiace), dureri articulare, reacții alergice, parestezii, tulburări digestive, stări confuzionale (hipotensiune arterială, encefalopatie hepatică) ;

  • diureticele care economisesc potasiul : mastalgie, diminuarea libidoului.

Examen clinic

  • greutate corporală, turgor, edeme periferice, tensiune arterială (hipotensiune!), alură ventriculară (aritmii!), ginecomastie, hirsutism (spironolactona), flapping tremor, semne de afectare articulară (gută), status cognitiv (letargie, stare confuzională!), vărsături.

Teste de laborator

  • semne de alarmă: hiperglicemie, hiperuricemie și hipercalcemie, dislipidemie, alcaloză metabolică, hipovolemie, hiponatremie, hipokaliemie < 3 mEq/l ( < 4 mEq/l în cazul pacienților la risc) sau hiperkaliemie > 5,5 – 5,9 mEq/l, creșterea creatininei cu > 20% / scăderea ratei de filtrare glomerulară cu > 15%.

Alte investigații

  • audiogramă (ototoxicitatea diureticelor de ansă – reversibilă!);

  • ECG (la pacienții cu boală coronariană ischemică și/sau hipertrofie ventriculară stângă tratați cu un diuretic tiazidic sau de ansă, K+ ≤ 3,5 mEq/l predispune la tulburări grave de ritm ventricular!).

Când monitorizăm?

La pacienții cu hipertensiune arterială, determinarea electrolitemiei se va face la 4 – 6 săptămâni de la inițierea tratamentului, după care frecvența se va adapta în funcție de starea pacientului, tipul diureticului și eventualele asocieri medicamentoase sau morbide (6 – 12 luni la pacienții stabili, 4 – 8 săptămâni în cazul pacienților la risc din cauza vârstei, disfuncției renale și/sau cardiace asociate)

Pacienții cu insuficiență cardiacă necesită monitorizare mai frecventă comparativ cu cei ce au hipertensiune arterială, deoarece sunt mai puțin stabili, iar schema de tratament este, de regulă, mai complexă.

  • creatinina și elecrolitemia se vor măsura înainte și după inițierea tratamentului, intervalul de monitorizare fiind determinat de categoria de risc căreia îi aparține pacientul;

  • au risc mai mare de efecte secundare adverse cei cu disfuncție renală preexistentă (rată de filtrare glomerulară < 60 mL/min/1,73 m2), > 60 de ani, care sunt în tratament cu diuretice ce economisesc potasiul, iau concomitent inhibitori de enzimă de conversie sau au comorbidități de tipul diabetului zaharat;

  • frecvența de monitorizare va fi adaptată în cazul creșterii dozelor sau anumitor asocieri medicamentoase.

Bine de știut

  • tuturor pacienților li se vor recomanda examene de laborator înaintea inițierii tratamentului;

  • posibile interacțiuni medicamentoase: antiinflamatoare nonsteroidiene, digoxin, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, blocanți ai receptorilor de angiotensină, litiu, ciclosporină.

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

1.European Society of Cardiology, 2018 ESC/ESH Guidelines for the management of arterial hypertension, https://www.escardio.org/Guidelines/Clinical-Practice-Guidelines/Arterial-Hypertension-Management-of

2.Sharma G, Venkata S. Ram C., Yang E, Comparison of the ACC/AHA and ESC/ESH Hypertension Guidelines, American College of Cardiology, 25.11.2019, https://www.acc.org/latest-in-cardiology/articles/2019/11/25/08/57/comparison-of-the-acc-aha-and-esc-esh-hypertension-guidelines

3.European Society of Cardiology, Acute and Chronic Heart Failure Guidelines, https://www.escardio.org/Guidelines/Clinical-Practice-Guidelines/Acute-and-Chronic-Heart-Failure

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Rolul lui este strict informativ, iar conținutul nu trebuie să înlocuiască raționamentul clinic personal sau pe cel al ghidurilor/recomandărilor locale cu privire la diagnostic și tratament.