Login Cont nou

Polipragmazia: cum o evităm?

11 martie 2021   |   LaZiCuTot → CumSăFac

Polipragmazia este definită ca fiind acea “situație în care i se prescriu bolnavului prea multe medicamente”.1 Ce înseamnă însă “prea multe”? O trecere sistematică în revista a literaturii de specialitate evidențiază faptul că lumea medicală nu a ajuns încă la un consens în această privință.2

Unele definiții iau în considerare doar numărul medicamentelor (variabil, de la două până la unsprezece, cu diferențe de opinie referitoare la includerea fie doar a medicamentelor alopate prescrise, fie și a suplimentelor alimentare și altor produse OTC procurate de pacient din proprie inițiativă), altele includ și criteriul indicațiilor de prescriere. Cea mai frecvent întâlnită definiție este cea care introduce noțiunea de polipragmazie în situația în care pacientul ia concomitent cinci sau mai multe medicamente. 

Indiferent însă de aceste aspecte, datele actuale confirmă faptul că prea mulți pacienți sunt în situația a lua prea multe medicamente, ceea ce îi expune următoarelor riscuri: 

  • aderența scăzută (este dovedit că probabilitatea ca pacienții să-și administreze tratamentul așa cum a fost prescris scade cu numărul medicamentelor recomandate);

  • risc mai mare de spitalizare;

  • durată mai mare a spitalizării;

  • risc mai mare de readmitere în spital după externare;

  • rată mai mare a mortalității. 

Deloc de neglijat: o bună parte din internări se datorează reacțiilor secudare adverse (între 5% și 17% din totalul internărilor, într-un studiu efectuat în Marea Britanie).3 Acestea sunt mai frecvente în cazul adulților vârstnici, din cauza alterării funcțiilor hepatică și renală, emacierii, deficiențelor de văz, auz, cogniție și mobilitate. Alte riscuri decurg din posibilele interacțiuni medicamentoase, cu atât mai probabile cu cât numărul medicamentelor administrate concomitent este mai mare. Astfel, riscul este de 50% atunci când se administrează cinci medicamente concomitent și se apropie de 100% în contextul administrării concomitente a zece medicamente.Multimorbiditatea specifică acestui grup de vârstă expune și ea riscului de polipragmazie.

Câteva principii generale de prevenire a iatrogeniei induse de poliprgamazie:

  • nu se tratează reacțiile secundare adverse ale unui medicament cu un alt medicament (exemplu: prescrierea unui diuretic de ansă pentru edemele periferice instalate la un pacient aflat în tratament cu un blocant al canalelor de calciu).

  • nu se recomandă administrarea unui medicament mai mult decât este necesar (atenție la antiinflamatoarele nonsteroidiene, inhibitorii pompei de protoni, bifosfoni, antidepresive).

  • se va evalua la fiecare consultație numărul medicamentelor pe care pacienții cu boli cronice le iau, în special în cazul adulților vârstnici și al celor cu multimorbiditate (atenție la prescrierile rezultate în urma consulturilor interdisciplinare și la posibilele suplimente din gama OTC).

În concluzie, deși polimedicația este dovedit benefică în anumite patologii, riscul polipragmaziei trebuie în permanență evaluat, iar medicul de familie este cel mai în măsură să o facă, date fiind sinteza terapeutică specifică specialității sale și buna cunoaștere a întregului spectru de probleme medicale ale pacienților săi. 

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

1.Dex online, https://dexonline.ro/definitie/polipragmazie

2.Masnoon N, Shakib S, Kalish-Ellett L, Caughey GE, What is polypharmacy? A systematic review of definitions, BMC Geriatr, 2017;17:230, doi:  10.1186/s12877-017-0621-2

3.Craig R, Mindell J. Health survey for England 2013. London: The Health and Social Care Information Centre; 2014, https://www.ucl.ac.uk/epidemiology-health-care/research/epidemiology-and-public-health/research/health-and-social-surveys-research-group/studies-0

4.Tarn DM, Schwartz JB, Polypharmacy: A Five-Step Call to Action for Family Physicians, Fam Med. 2020;52(10):699-701, doi: 10.22454/FamMed.2020.909136

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Rolul lui este strict informativ, iar conținutul nu trebuie să înlocuiască raționamentul clinic personal sau pe cel al ghidurilor/recomandărilor locale cu privire la diagnostic și tratament.