Login Cont nou

Demersul diagnostic în cazul alopeciilor necicatriciale

8 aprilie 2021   |   LaZiCuTot → CumSăFac

Clasificarea generală a alopeciilor le împarte pe acestea în alopecii cicatriciale și neciactriciale. Alopeciile cicatriciale se asociază cu alterarea structurii tegumentului adiacent, sunt însoțite de prurit, durere, eritem local, scuame și cruste și necesită, de regulă, biopsia scalpului, ceea ce impune trimiterea pacienților într-un serviciu de specialitate. Mai frecvent întâlnite în cabinetele de medicina familiei sunt alopeciile necicatriciale, în cazul cărora există posibilitatea remisiei spontane sau sub tratament. 

Primul pas după stabilirea caracterului neciactricial al alopeciei este descrierea distribuției zonelor afectate. În funcție de aceasta se disting alopecia androgenetică, alopecia difuză și alopecia focală.

Alopecia androgenetică

  • pierdere progresivă a firelor de păr, cu o distribuție caracteristică, predominant în regiunea fronto-temporală sau a vertexului la bărbați, respectiv regiunea fronto-parietală la femei, la care regiunea frontală este, în general, mai puțin afectată;

  • aspectul firelor de păr este modificat, acestea fiind subțiri și scurte, iar scalpul este vizibil;

  • exista, în general, antecedente heredocolaterale de alopecie androgenetică la rude de gradul I sau II;

  • mai frecventă în rândul sexului masculin, incidența ei crește cu vârsta;

  • femeile cu acest tip de alopecie și menstruații neregulate, acnee, hirsutism și acanthosis nigricans trebuie investigate pentru sindromul ovarelor polichistice.

Alopecia difuză

Cea mai frecventă cauza este reprezentată de Telogen effluvium:

  • cădere difuză a părului datorită intrării unui număr important de foliculi piloși în faza telogenă, în care nu mai produc fire de păr;

  • aspectul firelor de păr poate fi modificat, acestea fiind subțiri, iar testul smulgerii evidențiază foliculi aflați în faza telogenă;

  • anamneză identifică, de obicei, un context semnificativ: stres fizic sau emoțional, intervenții chirurgicale dificile, boli acute sau cronice, tratamente farmacologice, tulburări hormonale, graviditate, scădere ponderală importantă, hipovitaminoze ș.a.;

  • mai frecvent întâlnită la femei, de regulă are evoluție autolimitantă, dar sunt și situații în care capătă aspect cronic (> 6 luni).

Alopecia focală

Cea mai frecventă formă este alopecia areată:

  • boală autoimună, inflamatorie, cronică, caracterizată prin prezența uneia sau mai multor plăci alopeice circulare la nivelul scalpului; există și forma în care alopecia este totală la nivelul scalpului (alopecia totalis) sau a întregului corp (alopecia universalis);

  • aspectul scalpului în zonele afectate este roz și se pot observa fire de păr în formă de ”semn de exclamare” (fire rupte, cu o lungime de 2-3 mm și rădăcina cu aspect de gămălie de ac) ;

  • poate debuta la orice vârstă și interesează, în mod egal, ambele sexe;

  • patologii frecvent asociate: dermatită atopică, astm, rinită alergică;

  • frecvent istoric familial de boli autoimune (vitiligo, tiroidită Hashimoto ș.a.)

În concluzie, algoritmul de diagnostic al alopeciei se bazează pe:

  • anamneză – istoric personal și familial;

  • examen clinic local (inclusiv testul de rezistență);

  • investigații de laborator – în funcție de caz: hemogramă completă, sideremie, feritină, dozări hormonale (hormoni tiroidieni, testosteron liber și total, dehidroepiandrosteron sulfat, sex hormon bindig protein, prolactină);

  • examene de specialitate: trichoscopia. 

Factori de risc: istoric familial (v. mai sus), tulburări hormonale, factori de mediu, fumat, expunerea la radiații ultraviolete, carențe nutriționale, stresul emoțional. 

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

1.Mirmirani P, Fu J, Diagnosis and Treatment of Nonscarring Hair Loss in Primary Care in 2021, JAMA. 2021;325(9):878-879. doi:10.1001/jama.2020.19313

2.Mubki  T, Rudnicka  L, Olszewska  M, Shapiro  J.  Evaluation and diagnosis of the hair loss patient: part I: history and clinical examination, J Am Acad Dermatol. 2014;71(3):e411-e415, doi:10.1016/j.jaad.2014.04.070

3.Jackson  AJ, Price  VH.  How to diagnose hair loss. Dermatol Clin, 2013;31(1):21-28, doi:10.1016/j.det.2012.08.007

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Rolul lui este strict informativ, iar conținutul nu trebuie să înlocuiască raționamentul clinic personal sau pe cel al ghidurilor/recomandărilor locale cu privire la diagnostic și tratament.