Login Cont nou

Morbiditatea și mortalitatea legate de timpul prelungit de muncă

27 mai 2021   |   LaZiCuTot → Actualități

Într-un raport comun, publicat recent, de către Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Internațională a Muncii, se precizează că analiza sistematică a datelor existente dovedește că timpul prelungit de muncă ( 55 de ore/săptămână) se asociază cu un număr mai mare de îmbolnăviri și decese prin boală coronariană ischemică și accident vascular cerebral.1,2

Anii de referință luați în calcul au fost 2000 și 2016, interval în care s-a înregistrat o creștere cu 29% a mortalității prin boală coronariană ischemică (BCI)/accident vascular cerebral (AVC), asociate cu timpul prelungit de muncă. În cifre absolute, acest lucru se exprimă printr-un număr de 398 000 de decese prin AVC și 347 000 de decese prin BCI în 2016, la persoane cu timp de muncă peste 55 de ore săptămânal, ceea ce reprezintă o creștere de 19%, respectiv 42% față de anul 2000. Decesele au fost mai numeroase în rândul bărbaților (72%) și al celor cu vârste între 60 – 79 de ani, care lucraseră mai mult de 55 de ore/săptămână în intervalul 45 – 74 de ani. 

În ceea ce privește consecințele asupra morbidității, aceasta a însumat 23,3 milioane DALYs* prin BCI și AVC. 

Raportat la mortalitatea și morbiditatea globale prin BCI și AVC, cele corelate cu timpul prelungit de muncă au reprezentat 4,9%, respectiv 6,9% DALYs din acestea, numărul total al persoanelor expuse la  55 de ore de muncă /săptămână fiind de 488 milioane, majoritatea în țările Pacificului de Vest și Asia de Sud-Est.

Modelul conceptual propus pentru explicarea relației de cauzalitate de mai sus include două mecanisme: răspunsul biologic la stresul psihosocial (efectele hormonilor de stres eliberați în exces, asupra funcției și structurii sistemului cardiovascular) și comportamentele la risc dezvoltate (consumul de tutun, alcool, alimentația dezechilibrată, lipsa activității fizice, privarea de somn).3,4 

Semnificația datelor de mai sus este cu atât mai mare cu cât pandemia de COVID-19 a avut drept consecință, pe de o parte, introducerea pe scară largă a telemuncii, dar și reduceri importante de personal, cu creșterea normei de muncă pentru angajații rămași, ceea ce per total a dus la creșterea timpului de muncă peste orele standard, considerate a fi între 35 și 40 de ore/săptămână.

Ca relevanță (și) pentru medicul de familie (profesional, dar și personal), raportul sugerează că timpul de muncă prelungit ( 55 de ore/săptămână) trebuie considerat ca factor de risc cardiovascular, el crescând cu 35% riscul de AVC și cu 17% pe cel de deces prin BCI.

*DALYs (Disability Adjusted Life Years) reprezintă suma anilor de viață pierduți prin deces prematur sau ani de viață productivă pierduți prin invaliditate. 

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

  1. Pega F, Náfrádi B, Momen NC et al, Global, regional, and national burdens of ischemic heart disease and stroke attributable to exposure to long working hours for 194 countries, 2000–2016: A systematic analysis from the WHO/ILO Joint Estimates of the Work-related Burden of Disease and Injury, Environment International, https://doi.org/10.1016/j.envint.2021.106595

  2. World Health Organization, Long working hours increasing deaths from heart disease and stroke: WHO, ILO, Home/News, https://www.who.int/news/item/17-05-2021-long-working-hours-increasing-deaths-from-heart-disease-and-stroke-who-ilo

  3. Chandola T, Heraclides A, Kumari M, Psychophysiological bomarkers of workplace stressors, Neurosci. Biobehav. Rev., 35 (2010), pag. 51 – 57, DOI: 10.1016/j.neubiorev.2009.11.005

  4. Sonnentag S, Venz L, Casper A, Advances in recovery research: what have we learned? What should be done next?, J. Occup. Health Psychol., 22 (2017), pag. 365-380, DOI: 10.1037/ocp0000079