Login Cont nou

Prevenirea și identificarea precoce  a modificărilor coloanei vertebrale asociate cu vârsta

17 iunie 2021   |   LaZiCuTot → CumSăFac

Înaintarea în vârstă se însoțește de modificări ale structurilor coloanei vertebrale care pot îmbrăca caracter patologic și antrena diferite grade de handicap. Pentru limitarea durerii și a repercusiunilor funcționale este important ca diagnosticul și tratamentul acestora să se facă din timp.

Modificările interesează atât structurile conjunctive, cât și pe cele musculare, vasculare și nervoase și se însoțesc, de regulă, de anomalii neurologice. Aceste  transformări provoacă alterarea comportamentului mecanic la nivelul coloanei și al segmentelor mobile intervertebrale. Consecințele sunt reprezentate de afectarea echilibrului trunchiului prin modificarea posturii coloanei vertebrale, prezența durerii, a tulburărilor de mers și uneori manifestări digestive și respiratorii. 

Bine de știut:

  • pe măsura înaintării în vârstă se produce o deteriorare a mecanismenlor neurologice responsabile de stabilitatea posturală: frecvența și amplitudinea oscilațiilor posturale cresc, funcțiile vizuală, proprioceptiva și vestibulară sunt afectate, ceea ce provoacă un anumit grad de rigiditate și alterare a coordonării  echilibrului în timpul mișcărilor;

  • un alt factor de care depinde controlul posturii, în afară de reflexele spinale (tonus muscular) și calitatea informațiilor senzitivo-senzoriale, îl reprezintă sistemele corticale și sub-corticale implicate în integrarea  acestora care suferă și ele un proces de reorganizare;

  • felul în care fiecare individ tolerează aceste modificări adaptative variază în funcție de factorii genetici și stilul de viață. 

Prevenția este importantă și se referă la:

  • diagnosticul și tratamentul precoce al patologiilor identificate la vârsta copilăriei și adolescenței (scolioză, cifoză) sau corelate cu menopauza (osteoporoză, scolioză degenerativă);

  • menținerea unei activități fizice corespunzătoare, pentru păstrarea capitalului muscular.

Bine de știut:

  • sarcopenia debutează în a treia decadă de viață, cu accelerarea procesului după 50 de ani, apreciindu-se că după această vârstă are loc o pierdere anuală a masei musculare cu 1-2%, ceea ce antrenează scăderea forței musculare cu 1,5% pe an;

  • degenerescența grăsoasă este un proces natural al îmbătrânirii mușchilor, ce evoluează în trei stadii și afectează întâi centura lombo-sacrată, apoi pe cea toraco-lombară.

Principalele patologii întâlnite sunt:

  1. scolioza degenerativă

  • afectează mai ales femeile și este rezultatul fie al agravării unei scolioze idiopatice mai vechi, fie o modificare de novo;

  • se caracterizează prin prezența dislocatiilor încă de la debut și pierderea echilibrului frontal și sagital al rahisului.

  1. cifoza lombară degenerativă

  • asociată frecvent cu sechelele maladiei Scheuermann, poate determina dezechilibrul anterior al trunchiului, în funcție de stadiul evoluției (de la diminuarea lordozei lombare până la camptocormie, cu dezechilibru global).

  1. fractura vertebrală osteoporotică

  • determină diferite tulburări de statică, în funcție de localizare.

  1. camptocormia

  • este o cifoză globală toracolombara cu unghi de cel puțin 30ºcu redresare parțială sau totală posibilă, dar anevoioasă;

  • principalele cauze sunt: neurologice (sindroamele extrapiramidale, miopatiile, scleroza laterală amiotrofica), metabolice (hiperparatiroidia) sau leziuni preexistente (cifoza lombară degenerativă și scolioză degenerativă).  

  1. spondilolistezis

  • interesează, cel mai frecvent, regiunea lombosacrată și poate antrena, pe lângă instabilitatea mecanică locală, compresiune pe structurile nervoase, cu simptomele aferente.

  1. stenoza de canal lombar

  • are la bază, în acest caz, modificările degenerative de la nivelul coloanei lombare, care se suprapun uneori pe o îngustare congenitală a canalului lombar;

  • poate fi asimptomatică sau însoți de durere lombară, cu iradiere pe traiectul nervului afectat (uni- sau bilaterală), parestezii cu aceeași distribuție și scăderea forței musculare în stadiile avansate.

Dat fiind că modificările structurilor de la nivelul coloanei vertebrale încep încă din copilărie și se accentuează odată cu a treia decadă a vieții este important să evaluăm pacienții, din acest punct de vedere, în jurul vârstei de 45-50 de ani.

Tratamentul trebuie instituit precoce imediat după apariția durerilor, a unei eventuale deformări a coloanei vertebrale, a semnelor de afectare radiculară sau tulburărilor de mers.

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

  1. Marty-Poumarat C, Carlier R, Thérapeutiques orthopédiques non chirurgicales du rachis chez le sujet âgé. Rev Prat 2021;71(5);522-9.

  2. Dubousset J. Dossier: vieillissement du rachis. Rev Prat 2021;71(5);495-535.