Login Cont nou

Ghid pentru tratamentul farmacologic al hipertensiunii arteriale la adulți

2 septembrie 2021   |   LaZiCuTot → CumSăFac

Publicat săptămâna trecută sub egida Organizației Mondiale a Sănătății (O.M.S.),  ghidul a apărut în același timp cu comunicarea datelor celui mai amplu studiu privind tendința globală a prevalenței hipertensiunii arteriale (HTA) și progresele înregistrate în tratamentul și controlul acesteia. 

Conform autorilor, deși procentul populației cu HTA nu s-a modificat semnificativ, numărul persoanelor având HTA s-a dublat în 2019 față de 1990, ceea ce se explică prin creșterea demografică și fenomenul de îmbătrânire. De menționat și faptul că 82% dintre persoanele cu HTA trăiesc în prezent în țări mediu și slab dezvoltate. Concluziile se bazează pe analiza grupată a 1201 de studii populaționale reprezentative din 184 de țări, care au acoperit perioada 1990 – 2019, incluzând peste 100 de milioane de subiecți cu vârstele cuprinse între 30 și 79 de ani, ceea ce înseamnă aproximativ 99% din populația globală.1 În ceea ce privește România, la nivelul anului 2019, aceasta figurează în primele zece țări cu prevalență mare a HTA în rândul populației masculine (53%).2

Ghidul O.M.S. cuprinde recomandări bazate pe dovezi despre inițierea tratamentului farmacologic la pacienții diagnosticați cu HTA și consiliați cu privire la modificarea stilului de viață, principiile de alegere a agentului farmacologic și tipului de tratament (monoterapie sau asocieri de medicamente), formele farmaceutice, țintele terapeutice și rolul echipei multidisciplinare în managementul bolii.3

Iată principalele recomandări pe scurt:

  • inițierea tratamentului farmacologic la toți pacienții confirmați cu diagnosticul de HTA, la care valorile tensiunii arteriale sistolice (TAS) sunt ≥ 140 mmHg sau la care tensiunea arterială diastolica este ≥ 90 mmHg, cu modificarea pragului TAS la 130-139 mmHg în cazul celor cu boală cardiovasculară concomitentă/factori de risc pentru aceasta/diabet zaharat/boală cronică de rinichi;

  • stabilirea țintelor terapeutice la valori < 140/90 mmHg în cazul pacienților fără comorbidități, respectiv  TAS < 130 mmHg în cazul celorlalte categorii menționate mai sus;

  • inițierea tratamentului farmacologic cu o asociere între următorii agenți terapeutici: diuretic tiazidic sau tiazidic-like/inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei sau antagonist al receptorilor de angiotensina / blocant de calciu din grupul dihidropiridinelor cu acțiune lungă, de preferat într-un singur comprimat, pentru a crește aderența;

  • evaluarea pacienților la o luna după inițierea/modificarea tratamentului, apoi periodic, la un interval cuprins între trei și șase luni.

Alte recomandări se referă la evaluarea riscului cardiovascular și a comorbiditatilor, cu mențiunea că investigațiile efectuale în acest scop nu trebuie să întârzie inițierea tratamentului pentru HTA. 

Ghidul mai cuprinde o secțiune dedicată relației dintre HTA și COVID-19, o anexă a studiilor în baza căruia a fost alcătuit și o enumerare a domeniilor în care sunt necesare date suplimentare înaintea formulării altor recomandări. El poate fi descărcat de pe pagina de internet a O.M.S. (în limba engleză) și consultat pentru detaliile privind modalitățile de implementare (inclusiv algoritmi de tratament).

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

1.NCD Risk Factor Collaboration, Worlwide trends in hypertension prevalence and progress in treatment and control from 1990 to 2019: a pooled analysis of 1201 population-representative studies with 104 million participants, 24 August 2021, https://doi.org/10.1016/S0140-6736(21)01330-1

2.World Health Organization and Imperial College London joint press release, More than 700 million people with untreated hypertension, 25 August 2021, https://www.who.int/news/item/25-08-2021-more-than-700-million-people-with-untreated-hypertension

3.WHO, Guideline for the pharmacological treatment of hypertension in adults, https://www.who.int/publications/i/item/9789240033993

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Rolul lui este strict informativ, iar conținutul nu trebuie să înlocuiască raționamentul clinic personal sau pe cel al ghidurilor/recomandărilor locale cu privire la diagnostic și tratament.