Login Cont nou

Creșterea aderenței la terapia inhalatorie a pacienților cu astm sau bronhopneumopatie obstructivă cronică

28 octombrie 2021   |   LaZiCuTot → CumSăFac

Lipsa de aderență la tratament a pacienților cu boli pulmonare obstructive cronice este una dintre cele mai problematice, fiind întâlnită la circa 75% dintre aceștia.1 

Dacă ne referim la tratamentul farmacologic, motivele sunt variate și pot determina lipsa de aderență intențională (de exemplu, subdozare prin administrarea mai rară sau a unei concentrații mai mici față de recomandări) sau nonintențională (cel mai frecvent prin greșeli ale tehnicii de inhalare). 

Conform ghidului GINA 2021, aproximativ 80% dintre pacienți fac greșeli în administrarea medicamentelor pe cale inhalatorie,1 o bună parte dintre acestea fiind greșeli critice, care afectează negativ cantitatea de medicament ce ajunge în plămâni. Exemple de greșeli critice:2 

  • dispozitive de inhalare pe bază de aerosoli (pMDI, SMI)* – nu scot capacul, nu țin flaconul în poziție verticală, declanșează dispozitivul înainte să înceapă să inspire, inspiră prea încet sau incomplet, nu conectează corect dispozitivul la camera de inhalat (spacer), nu-și țin respirația după ce au inhalat, tușesc in timpul inspirului;

  • dispozitivele de inhalare cu pudră uscată (DPI)** – nu deschid dispozitivul, nu îl activează corect, pun dispozitivul jos după ce prepară doza, dar înainte de administrare, suflă în dispozitiv înaintea inhalării, nu inspiră corect (adânc și cu forță), nu își țin respirația după inhalare.

Este important, prin urmare, ca fiecarui pacient să i se explice și demonstreze într-un mod comprehensibil instrucțiunile de utilizare a dispozitivului inhalator prescris.

La fel de importantă este identificarea acelor situații în care pacientul nu are abilitatea de a utiliza corect un anumit tip de dispozitiv. Astfel:

  • declinul cognitiv împiedică pacientul să își amintească pașii necesari unei administrări corecte – caz în care se va alege un medicament care necesită mai puține administrări și/sau al cărui dispozitiv are mai puține etape necesare de parcurs;

  • pacientul are un dispozitiv de inhalare pe bază de aerosoli, dar nu își poate coordona inspirul cu declanșarea dispozitivului/nu poate inspira adânc și constant/nu-și poate ține respirația/tușește în timpul administrării (de multe ori, în astfel de situații, soluția o reprezintă folosirea unui spacer);

  • pacientul are un dispozitiv de inhalare pe bază de pudră uscată, dar nu poate inspira repede și cu forță (atenție la pacienții obezi sau în vârstă). 

Ca urmare, verificarea tehnicii de inhalare va urmări (după caz) dacă:

  • există o bună coordonare a inspirului cu declanșarea dispozitivului;

  • aplicarea gurii pe piesa bucală se face corect;

  • deschiderea, manipularea și activarea dispozitivului se fac corespunzător instrucțiunilor de folosire;

  • inhalarea se face conform recomandărilor, în funcție de tipul de dispozitiv.

*pMDI=pressured Meter Dose Inhaler, SMI=Soft Mist Inhaler

** DPI=Dry Powder Inhaler

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

  1. Global Initative for Asthma, Difficult-to-treat and severe asthma in adolescent and adult patients, Diagnosis and Management, A GINA Pocket Guide for Health Professionals, V3.0 April 2021, https://ginasthma.org/wp-content/uploads/2021/08/SA-Pocket-guide-v3.0-SCREEN-WMS.pdf

  2. Vanoverschelde A, van der Vel P, Putman B, Lahousse L, Determinants of poor inhaler technique and poor therapy adherence in obstructive lung diseases:

a cross-sectional study in community pharmacies , BMJ Open Respiratory Research,Volume 8, Issue 1, https://bmjopenrespres.bmj.com/content/8/1/e000823

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Rolul lui este strict informativ, iar conținutul nu trebuie să înlocuiască raționamentul clinic personal sau pe cel al ghidurilor/recomandărilor locale cu privire la diagnostic și tratament.