Login Cont nou

Când ”prezenteismul” devine o problemă la fel de mare ca și absenteismul

28 iulie 2022   |   LaZiCuTot → Actualități

Câte persoane dintre cele cu simptome de boală infecțioasă respectă recomandarea de a rămâne acasă?”, iată o întrebare interesantă, care a constituit subiectul mai multor studii.

Cercetătorii japonezi, de exemplu, au derulat în 2020 un studiu de tip observațional transversal cu durata de patru luni, pe parcursul căruia, din 82 de persoane identificate cu febră sau simptome de infecție respiratorie, 51 (62%) au admis că au fost la locul de muncă în următoarele șapte zile după debutul acestora.1 

Rezultate similare au relevat și două studii britanice. În primul, desfășurat anterior pandemiei (2006 – 2011), o treime din persoanele cu simptome asemănătoare gripei au raportat că s-au prezentat la un moment dat la locul de muncă pe durata manifestării acestora.2

Cel de-al doilea, mai recent (septembrie – noiembrie 2021), a inclus participanți cu tuse, febră sau anosmie/ageuzie și rezultat negativ la testarea pentru COVID-19 sau care nu efectuasera testul (persoanele confirmate cu COVID-19 nu au fost incluse, considerându-se că acestea aveau obligația legală de a se izola la domiciliu).3

Ce s-a urmărit a fost proporția acelora dintre ei care, pe parcursul primelor zece zile de la debutul simptomelor, s-au prezentat la locul de muncă, au fost în magazine/locuri de socializare sau au asigurat îngrijirea unei persoane din categoria celor vulnerabile și, de asemenea, dacă decizia de a nu se autoizola a fost influențată de simptomatologie, opinia persoanei cu privire la cauza acesteia și efectuarea testului pentru COVID-19. Tipurile de comportamente studiate au fost: prezentarea la locul de muncă, frecventarea magazinelor alimentare/farmaciilor/cu alt profil, întâlnirile cu prietenii sau membrii familiei din afara locuinței și îngrijirea unei persoane vulnerabile. 

Din 498 de participanți simptomatici și cu rezultat negativ la testul pentru COVID-19, aproximativ jumătate (51,2% – 56,3%, în funcție de simptom) s-au prezentat la locul de muncă, 31,4% au fost implicați în îngrijirile acordate unei persoane vulnerabile și 61,5% au făcut cumpărături într-un magazin cu profil alimentar sau într-o farmacie. 

Nu s-au identificat asocieri între tipul de simptomatologie sau opinia persoanei cu privire la cauza acesteia și comportamentele menționate. Cei care nu efectuasera testul pentru COVID-19 au avut o probabilitate mai mare de a ieși din casă comparativ cu ceilalți. 

Ceea ce pare să conteze mai mult în astfel de situații este: lipsa concediului medical plătit, cultura organizațională, simțul obligației profesionale și îngrijorarea privind impactul absenței asupra altor persoane. Ca urmare, părerea autorilor este că recomandarea autoizolării în cazul persoanelor cu boli infecțioase (în afara contextului pandemic) pare să fie insuficientă în lipsa asigurării sprijinului economic și adaptării proceselor organizaționale. 

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

Referințe bibliografice

  1. Machida, Masaki, et al. „The actual implementation status of self-isolation among Japanese workers during the COVID-19 outbreak.” Tropical medicine and health 48.1 (2020): 1-8.

  2. Fragaszy, Ellen B., et al. „Effects of seasonal and pandemic influenza on health‐related quality of life, work and school absence in England: results from the Flu Watch cohort study.” Influenza and other respiratory viruses 12.1 (2018): 171-182.

  3. Rubin GJ, Smith LE, Amlot R et al, Do people with symptoms of an infectious illness follow advice to stay at home? Evidence from a series of cross-sectional surveys about presenteeism in the UK, BMJ Open, Public Health, Volume 12, Issue 5, https://bmjopen.bmj.com/content/12/5/e060511