Login Cont nou

Când mâncăm poate fi la fel de important ca și ce mâncăm

18 august 2022   |   LaZiCuTot → Actualități

Știm din studiile derulate până acum că reducerea aportului caloric se asociază cu creșterea duratei de viață sănătoasă, atât la animale, cât și în rândul oamenilor. Astfel, o reducere de aproximativ 12% în doi ani pare să amelioreze indicatorii de sănătate cardiometabolică, cu reducerea inflamației și a stresului oxidativ, așa cum a demonstrat faza a doua a trialului CALERIE (The Comprehensive Assessment of the Long-term Effects of Reducing Intake of Energy). Un alt aspect evidențiat în cadrul cercetării menționate a fost dificultatea implementării restriciilor calorice și de aceea se caută diverse strategii, una dintre ele fiind postul intermitent.

Postul intermitent limitează la un anumit interva aportul de alimente și băuturi ce conțin calorii, în restul timpului fiind permisă doar hidratarea (apă, ceai, supă de oase). Beneficiile care îi sunt atribuite includ: reducerea rezistenței la insulină, scăderea nivelului de colesterol seric și accelerarea ratei metabolismului. Există mai multe variante propuse, cel mai cunoscut fiind cel de tip 8/16 (16 ore de post, cu o fereastră de 8 ore in care se  mănâncă).

Diverse studii au explorat, de-a lungul timpului, eficiența postului intermitent în rândul pacienților cu obezitate.

Astfel, un colectiv de cercetători chinezi a publicat, la începutul acestui an, rezultatele obținute prin monitorizarea a 139 de pacienți cu obezitate, care au primit o alimentație limitată caloric (1500 – 1800 kcal/zi bărbații, respectiv 1200 – 1500 kcal/zi femeile), unii fără restricționarea timpului de masă, alții cu un interval al meselor limitat la 8 ore/zi, între 08:00 și 16:00. Obiectivul primar a fost diferența dintre cele două grupuri în ceea ce privește greutatea la începutul și finalul studiului, care s-a derulat pe o paerioada de 12 luni. Obiectivele secundare au inclus circumferința abdominală, IMC, procentul de grăsime corporală și indicatorii de risc metabolic. În rândul celor 118 participanți care au rămas în studiu până la finalul acestuia, media scăderii ponderale a fost de 8 kg în grupul celor cu post intermitent și 6,3 kg în celălalt grup, diferența nefiind considerată semnificativă (similar și pentru rezultatele obiectivelor secundare).2

Un alt studiu, publicat de asemenea recent, vine cu concluzii diferite în ceea ce privește eficacitatea postului intermitent pentru scăderea ponderală și reducerea riscului cardiometabolic. Concluziile se bazează pe observarea timp de 14 săptămâni, în cadrul unui trial clinic randomizat, a 90 de pacienți cu obezitate, care au beneficiat de ședințe de consiliere specifică (30 de minute la începutul studiului și apoi în săptămâna a doua, a șasea și a zecea) și cărora li s-a recomandat reducerea aportului caloric cu 500 de kcal/zi sub consumul zilnic de energie, precum și 75 – 150 de minute de activitate fizică/săptămână. Singura diferența între cele două brațe ale studiului a fost aceea că unii pacienți au putut mânca într-un interval ≥ 12 ore, iar ceilalți numai între 07:00 și 15:00, cel puțin șase zile/săptămână. La sfârșitul perioadei de monitorizare, media scăderii ponderale a fost de 6,3 kg în grupul celor cu post intermitent și 4 kg în celălalt grup, diferența fiind semnificativă. Tensiunea arterială diastolică măsurată la sfârșitul studiului a fost cu 4 mmHg mai mică în grupul celor cu post intermitent. Nu s-au înregistrat diferențe în ceea ce privește tensiunea arterială sistolică, alura ventriculară, glicemie, valoarea HbA1c, a insulinei și lipidelor plasmatice, procentul de grăsime corporală sau circumferința abdominală.3

Putem deduce că rezultatele heterogene ale studiilor având ca obiectiv eficiența postului intermitent asupra scăderii ponderale și reducerii riscului cardiometabolic în rândul pacienților obezi vor determina, probabil, continuarea cercetării în domeniu. Ceea ce ar fi de reținut în prezent este beneficiul cert al reducerii aportului caloric, asocierea acestuia cu activitatea fizică și importanța caracterului preventiv al acestor modificări ale stilului de viață, înaintea instalării complicațiilor, care limitează strategiile terapeutice de acest fel (vezi, de exemplu, cazul pacienților cu diabet zaharat sau al celor cu boli cardiovasculare).

Dr. Cătălina Panaitescu, LaZiCuTot

 

Referințe bibliografice

  1. Bhasin S, Time-Restricted Eating to Improve Health—A Promising Idea in Need of Stronger Clinical Trial Evidence, JAMA Intern Med., doi:10.1001/jamainternmed.2022.3038
  2. Liu D, Huang Y, Huang C et al, Calorie Restriction with or without Time-Restricted Eating in Weight Loss, N Engl J Med 2022, 386:1495-1504, DOI: 10.1056/NEJMoa2114833
  3. Jamshed H, Steger FL, Bryan DR et al, Effectiveness of Early Time-Restricted Eating for Weight Loss, Fat Loss, and Cardiometabolic Health in Adults With Obesity, JAMA Intern Med., doi:10.1001/jamainternmed.2022.3050