Tulburările mirosului și gustului

Deși tulburările mirosului și gustului nu sunt amenințătoare de viață, ele pot avea un impact semnificativ asupra calității acesteia. Aceste simțuri contribuie la plăcerea de a mânca, la recunoașterea aromelor și la detectarea unor substanțe potențial periculoase (precum gazele toxice sau alimentele alterate). În unele cazuri, afectarea acestor simțuri poate semnala o afecțiune gravă, precum o tumoră.

Legătura dintre miros și gust
Percepția gustului depinde în mare măsură de simțul olfactiv. Deși gusturile de bază – dulce, sărat, acru și amar – pot fi recunoscute exclusiv prin intermediul papilelor gustative de pe limbă, aromele complexe (cum sunt cea de vanilie sau fructe de pădure) necesită integrarea simultană a informației olfactive. Receptorii olfactivi, localizați în mucoasa nazală, transmit semnale către creier împreună cu informațiile de la papilele gustative, formând percepția completă a aromelor.

Cele mai frecvente tulburări

• hiposmia (scăderea simțului mirosului) și anosmia (pierderea completă a mirosului) sunt cele mai comune tulburări olfactive. Acestea pot apărea din cauze locale (de exempli, obstrucție nazală în contextul unei de răceali) sau centrale (afectarea nervilor olfactivi sau a creierului).
• hipogeuzia (diminuarea gustului) și ageuzia (pierderea gustului) sunt adesea legate de uscăciunea gurii, infecții, deficiențe nutriționale sau tratamente medicamentoase.

Printre cauzele care pot afecta mirosul și gustul se numără:

• infecțiile respiratorii (răceală, gripă, COVID-19)
• unele afecțiuni neurologice (epilepsie, depresie, tumori cerebrale) sau autoimune (de exemplu, sindromul Sjögren)
• traumatismele craniene
• deficitele nutriționale (zinc, cupru, nichel)
• fumatul cronic
• expunerea la radiații în zona capului și gâtului
• administrarea unor medicamente (antibiotice, antidepresive, diuretice, medicamente chimioterapice etc.)

Bine de știut: după vârsta de 50 de ani, simțurile olfactiv și gustativ se diminuează treptat. Mucoasa nazală devine mai uscată, iar receptorii olfactivi și papilele gustative își pierd din sensibilitate. Acest declin poate duce la pierderea apetitului și, în consecință, la malnutriție sau agravarea altor afecțiuni.

Tulburări mai rare sau speciale

• hiperosmia (sensibilitate excesivă la mirosuri) apare rar și este întâlnită mai frecvent la gravide sau în contexte psihosomatice.
• disosmia (percepția distorsionată a mirosurilor) și disgeuzia (gusturi anormale sau neplăcute) pot fi cauzate de infecții, igienă orală precară, unele afecțiuni hepatice, epilepsie sau depresie.

Halucinațiile olfactive pot apărea ca aură epileptică sau în encefalite herpetice, dar nu indică neapărat o tulburare senzorială primară.

Diagnostic și evaluare
Evaluarea simțului gustativ se face prin testarea reacției la substanțe de bază (dulce – zahăr, sărat – sare, acru – suc de lămâie, amar – chinină). Investigațiile pot include, de asemenea, imagistică cerebrală sau teste de laborator, în funcție de suspiciunile clinice.

În concluzie, tulburările de miros și gust nu trebuie neglijate. Chiar dacă par banale, ele pot afecta profund viața de zi cu zi și, în unele cazuri, pot semnala boli sistemice sau neurologice. Consultul medical este esențial pentru identificarea cauzei și instituirea tratamentului adecvat.

Resurse bibliografice

1. Fried MP, Overview of Smell and Taste Disorders, Merck Manual, https://www.merckmanuals.com/home/ear-nose-and-throat-disorders/symptoms-of-nose-and-throat-disorders/overview-of-smell-and-taste-disorders
2. Holbrook EH, Disorders of Taste and Smell, Medscape, https://emedicine.medscape.com/article/861242-overview