8 octombrie 2026 | LaZiCuTot → InfoPac
Guta este o formă de artrită inflamatorie produsă de depunerea cristalelor de urat monosodic în articulații și în țesuturile din jurul lor. Atunci când nivelul acidului uric din sânge rămâne crescut, aceste cristale se pot acumula treptat. La un moment dat, ele pot declanșa o reacție inflamatorie intensă: apare ceea ce cunoaștem drept „criza de gută”, cu durere bruscă, umflarea articulației, roșeață și sensibilitate marcată.
Cel mai frecvent este afectată articulația de la baza degetului mare de la picior, dar guta poate să apară și la nivelul gleznei, genunchiului, cotului, pumnului sau altor articulații. În timp, dacă boala nu este controlată, depozitele de cristale pot persista și pot forma tofi gutoși, cu afectarea progresivă a articulațiilor.
Bine de știut: acidul uric crescut nu înseamnă automat gută. Hiperuricemia este un factor important pentru apariția bolii, dar nu toate persoanele cu valori crescute dezvoltă artrită gutoasă. Pe de altă parte, în timpul unei crize, valoarea acidului uric poate să nu fie crescută. Diagnosticul se bazează pe ansamblul datelor clinice și, în anumite situații, pe identificarea cristalelor de urat în lichidul articular.
Acidul uric rezultă din degradarea purinelor, substanțe prezente în mod natural în organism și în numeroase alimente. În mod normal, este eliminat în principal prin rinichi. Guta apare atunci când producția și eliminarea acidului uric nu mai sunt în echilibru, iar nivelul său din sânge rămâne suficient de mare pentru formarea cristalelor. Riscul este influențat de mai mulți factori: predispoziția genetică, funcția renală, excesul ponderal, unele medicamente și anumite boli asociate. Alimentația poate contribui, dar guta nu este, în general, consecința unui singur aliment și nici nu poate fi explicată doar prin ceea ce mănâncă pacientul. De aceea, „nu mai mănânc carne și scap de gută” nu este o strategie suficientă.
Nu există o „dietă pentru gută” care să înlocuiască tratamentul atunci când acesta este indicat. O alimentație echilibrată, reducerea excesului ponderal atunci când este prezent și evitarea consumului excesiv de alcool pot contribui la reducerea riscului de crize. Sunt de evitat în special excesele de carne și fructe de mare, băuturile îndulcite cu zahăr sau fructoză și consumul important de alcool. Produsele lactate cu conținut redus de grăsimi pot face parte din alimentație. Important este însă ca dieta să fie privită ca parte a controlului bolii, nu ca tratament unic. Pentru majoritatea pacienților cu gută, simpla modificare a alimentației nu este suficientă pentru a elimina depozitele de cristale.
Tratamentul unei crize are ca scop controlul rapid al inflamației și al durerii. În funcție de situație, medicul poate recomanda colchicină, un antiinflamator nesteroidian sau un glucocorticoid. Alegerea depinde de vârstă, funcția renală, bolile asociate și celelalte medicamente utilizate. Există însă și un al doilea obiectiv, diferit: scăderea pe termen lung a nivelului acidului uric, astfel încât cristalele să se dizolve și să nu se mai formeze altele. Aici intervine tratamentul hipouricemiant, cel mai cunoscut fiind alopurinolul. Acesta nu este un medicament „pentru durere” și nu trebuie întrerupt doar pentru că articulația nu mai doare. Tratamentul se ajustează în funcție de valoarea acidului uric și de caracteristicile pacientului.
În gută, tratamentul urmărește o țintă terapeutică, nu doar ameliorarea simptomelor. În general, se urmărește menținerea acidului uric seric sub 6 mg/dL (360 µmol/L). La unele persoane cu boală severă, cu tofi sau cu o încărcătură importantă de cristale, poate fi necesară o țintă mai joasă. Menținerea valorii sub ținta stabilită în timp permite dizolvarea progresivă a cristalelor și reduce riscul de noi crize.
Bine de știut: la începutul tratamentului hipouricemiant pot să aparărea noi crize de gută. Acest lucru nu înseamnă neapărat că tratamentul nu funcționează. Pe măsură ce depozitele de cristale încep să se mobilizeze și să se dizolve, riscul de puseu poate crește temporar. De aceea, medicul poate recomanda pentru o perioadă și un tratament antiinflamator preventiv.
Persoanele cu gută prezintă frecvent și alte probleme de sănătate, printre care hipertensiune arterială, boală cronică de rinichi, obezitate, diabet sau boală cardiovasculară. Aceste asocieri nu înseamnă că acidul uric este singura cauză a lor, dar justifică o evaluare medicală mai largă. De aceea, controlul gutei nu înseamnă doar să scăpăm de o articulație dureroasă. Înseamnă să identificăm factorii care favorizează boala, să tratăm corect crizele și, atunci când există indicație, să reducem acidul uric suficient de mult și suficient de mult timp pentru ca depozitele de cristale să se reducă.
Informațiile prezentate au un scop strict informativ și educațional și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.
