Fractura de șold

Fractura de șold este o leziune serioasă, întâlnită mai ales la persoanele în vârstă. De cele mai multe ori, apare în urma unei căderi de la propria înălțime, pe fondul fragilității osoase asociate osteoporozei. Mai rar, poate fi provocată de un traumatism puternic. Dincolo de afectarea osului, această fractură poate compromite autonomia pacientului și poate avea consecințe importante asupra stării generale de sănătate.

Cum recunoașteți o fractură de șold?

Cele mai frecvente manifestări sunt durerea la nivelul șoldului sau în zona inghinală, accentuată de mișcare, și dificultatea ori imposibilitatea de a sta în picioare sau de a merge. Piciorul afectat poate părea mai scurt și orientat spre exterior. Uneori, simptomele sunt mai puțin evidente, iar persoana poate încă să meargă, chiar dacă are o fractură.

Important: dacă suspectați o fractură după o cădere, solicitați imediat ajutor medical. Apelați 112 și nu încercați să ridicați, să deplasați sau să faceți persoana să meargă. Absența deformării evidente ori posibilitatea de a mișca piciorul nu exclud fractura.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul se bazează pe examinarea medicală și pe investigații imagistice, de regulă radiografia șoldului și a bazinului. Dacă radiografia nu evidențiază o fractură, dar suspiciunea clinică rămâne, medicul poate recomanda rezonanță magnetică nucleară (RMN) sau tomografie computerizată (CT).

Care este tratamentul?

Fractura de șold necesită internare și evaluare medicală urgentă. În majoritatea cazurilor, tratamentul este chirurgical, iar intervenția se efectuează cât mai curând posibil, frecvent în primele 24–48 de ore, dacă starea pacientului permite.

În funcție de localizarea și tipul fracturii, chirurgul poate stabiliza osul cu șuruburi, tije sau plăci metalice ori poate înlocui parțial sau total articulația șoldului cu o proteză. Alegerea procedurii depinde de caracteristicile fracturii, starea generală, mobilitatea anterioară și bolile asociate. În perioada dinaintea operației, echipa medicală urmărește controlul durerii, hidratarea și corectarea problemelor medicale care ar putea crește riscul intervenției.

Tratamentul fără operație este rezervat unor situații particulare, deoarece imobilizarea prelungită poate favoriza complicații precum tromboza venoasă, infecțiile respiratorii, escarele și pierderea masei musculare.

Cum decurge recuperarea?

Mobilizarea este încurajată precoce, de regulă în ziua următoare operației, în funcție de recomandările chirurgului și de starea pacientului. Kinetoterapia ajută la recâștigarea forței musculare, a echilibrului și a capacității de a merge. Inițial, pot fi necesare un cadru de mers sau cârje, precum și sprijinul familiei ori al unui îngrijitor.

Recuperarea durează săptămâni sau luni și diferă de la o persoană la alta. Vârsta, bolile asociate, nivelul de mobilitate anterior fracturii și posibilitatea de a urma un program de recuperare influențează rezultatul. Alimentația echilibrată, cu aport suficient de proteine și energie, precum și corectarea eventualelor deficite nutriționale pot susține refacerea.

După externare, sunt importante respectarea indicațiilor privind sprijinul pe picior, efectuarea exercițiilor recomandate, administrarea tratamentului prescris și prezentarea la controalele medicale. Durerea care se agravează, febra, dificultățile respiratorii sau umflarea dureroasă a unui membru inferior necesită evaluare medicală promptă.

Cum poate fi prevenită o nouă fractură?

O fractură de șold produsă după o cădere minoră poate semnala existența osteoporozei. De aceea, este importantă evaluarea riscului de fractură și stabilirea unui plan de prevenție, care poate include osteodensitometrie, tratament pentru osteoporoză, aport adecvat de calciu și vitamina D, atunci când este necesar, și exerciții adaptate capacității fizice.

Prevenirea căderilor presupune și verificarea vederii, evaluarea echilibrului, revizuirea medicamentelor care pot provoca amețeală sau somnolență și adaptarea locuinței: îndepărtarea covoarelor instabile și a cablurilor, iluminarea corespunzătoare a încăperilor și montarea barelor de sprijin în baie, dacă este nevoie.

Informațiile prezentate au un scop strict informativ și educațional și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.