Tusea convulsivă (pertussis)

La început, poate semăna cu o răceală obișnuită: nas înfundat, secreții nazale, strănut și o tuse discretă, însoțită uneori de febră ușoară. După una-două săptămâni însă, tusea se poate intensifica și poate deveni greu de controlat. Este tabloul caracteristic al tusei convulsive, o infecție respiratorie foarte contagioasă, care poate avea consecințe grave mai ales la sugari.

Ce este și cum se transmite?

Tusea convulsivă este provocată de bacteria Bordetella pertussis. Se transmite prin picăturile respiratorii eliminate în timpul tusei sau strănutului și prin contactul apropiat cu o persoană infectată. Perioada de incubație este, de regulă, de 5-10 zile, dar poate ajunge la aproximativ trei săptămâni. Contagiozitatea este maximă în primele zile, când simptomele sunt încă ușoare și pot fi confundate cu cele ale unei răceli.

Cum recunoaștem boala?

Evoluția tipică are trei etape:

• faza catarală, care durează aproximativ una-două săptămâni, seamănă cu o răceală: secreții nazale, strănut, febră ușoară și tuse ocazională.
• faza paroxistică se caracterizează prin accese repetate de tuse, uneori atât de intense încât persoana nu poate inspira normal între reprize. La sfârșitul accesului poate să apară un zgomot ascuțit, produs de inspirația bruscă. Uneori sunt prezente vărsături după tuse, înroșirea sau învinețirea feței și epuizare. Accesele sunt mai intense noaptea și pot continua mai multe săptămâni.
• convalescența este perioada de recuperare, în care accesele devin treptat mai rare și mai puțin intense. Tusea poate persista însă săptămâni sau chiar luni.

Bine de știut: nu toate persoanele prezintă forma clasică. La adolescenți și adulți, boala poate evolua cu tuse persistentă, fără accesele caracteristice sau zgomotul inspirator tipic. Din acest motiv, diagnosticul poate fi întârziat.

De ce este boala periculoasă pentru sugari?

Copiii sub un an, în special cei mai mici de șase luni, sunt cei mai vulnerabili. La ei, boala poate evolua diferit: în locul acceselor tipice de tuse pot să apară pauze în respirație (apnee), dificultăți respiratorii sau învinețirea buzelor și a pielii. Uneori, apneea este primul semn al infecției. Printre complicații se numără pneumonia, deshidratarea, convulsiile și, în cazurile severe, afectarea cerebrală. Riscul este mai mare la sugarii care nu au primit încă toate dozele de vaccin.
Important: pauzele respiratorii, învinețirea sau dificultățile de respirație la un sugar impun evaluare medicală de urgență.

Cum se stabilește diagnosticul și cum se tratează?

Diagnosticul se bazează pe manifestările clinice, istoricul de expunere și testele de laborator. Confirmarea se face, de regulă, printr-un test PCR (reacție de polimerizare în lanț) dintr-o probă nazofaringiană sau, în anumite situații, prin cultură bacteriană.
Tratamentul constă în administrarea de antibiotice, prescrise de medic. Început în primele una-două săptămâni de boală, poate reduce severitatea simptomelor. Dacă este administrat după instalarea acceselor de tuse, efectul asupra acestora este mult mai limitat. Antibioticele rămân însă importante pentru reducerea transmiterii infecției.

Bine de știut:

• tusea nu dispare imediat după începerea tratamentului și poate continua săptămâni întregi
• persoana infectată trebuie să evite contactul cu ceilalți până după cinci zile de tratament antibiotic adecvat
• fără tratament, contagiozitatea poate persista aproximativ trei săptămâni de la debutul tusei

Vaccinarea protejează copiii și adulții
Vaccinarea este principala metodă de prevenire a formelor severe de tuse convulsivă. Protecția scade în timp, astfel încât infecția poate să apară și la persoanele vaccinate, dar evoluția este, de regulă, mai ușoară.
În România, calendarul național de vaccinare prevede administrarea vaccinului cu componentă pertussis la 2, 4 și 11 luni, cu rapeluri la 5-6 ani și la 14 ani. Vaccinurile sunt gratuite și se administrează prin medicul de familie.
Nici adulții nu trebuie să uite de vaccinare. Ei pot face forme mai puțin evidente ale bolii și pot transmite bacteria sugarilor, înainte ca aceștia să fie suficient protejați prin vaccinare. Pentru adulți este disponibil vaccinul DTPa (diftero-tetano-pertussis acelular), care protejează împotriva celor trei infecții.Vaccinul se eliberează pe bază de prescripție medicală și poate fi administrat prin medicul de familie.
Vaccinarea gravidelor este deosebit de importantă: se recomandă la fiecare sarcină, între săptămânile 27 și 36, pentru transferul anticorpilor materni către făt și protejarea nou-născutului în primele luni de viață.

Acest material are scop exclusiv informativ și educativ și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau recomandările individualizate ale medicului. Nu începeți, nu modificați și nu întrerupeți un tratament fără să discutați cu medicul dumneavoastră.