Progresele terapeutice din oncologie au crescut semnificativ supraviețuirea pacienților, dar au adus în atenție și complicațiile cardiovasculare asociate bolii și tratamentelor antineoplazice. În acest context, cardio-oncologia s-a conturat ca o subspecialitate dedicată prevenirii, diagnosticului și managementului acestor complicații, cu obiectivul de a permite desfășurarea tratamentului oncologic în cele mai bune condiții de siguranță.
Într-un sistem medical tot mai fragmentat, pacientul ajunge frecvent să circule între mai mulți specialiști, niveluri de îngrijire și structuri administrative. În teorie, acest traseu ar trebui să fie fluid, coordonat și centrat pe continuitatea actului medical. În practică însă, transferul de informație rămâne una dintre cele mai vulnerabile verigi ale sistemului. O analiză publicată […]
Noutăți și perspective în bolile valvulare, o sinteză practică a probelor funcționale respiratorii și explorarea unei noi platforme educaționale – iată câteva din propunerile săptămânii.
Anafilaxia bifazică reprezintă o provocare clinică importantă în medicina de urgență pediatrică, datorită caracterului imprevizibil al recurenței simptomelor după remiterea inițială. Un nou instrument de stratificare a riscului, denumit PREPARED, încearcă să individualizeze durata de supraveghere post-episod.
Bronșiolita acută la sugar rămâne una dintre principalele cauze de insuficiență respiratorie acută și spitalizare în primul an de viață, managementul fiind în esență suportiv. În acest context, intervențiile simple de nursing capabile să îmbunătățească mecanica ventilatorie au fost evaluate în trialul randomizat PROPOSITIS.
Interacțiunea dintre inflamația sistemică și patologia cardiovasculară reprezintă una dintre cele mai dinamice direcții ale medicinei moderne. În ultimul deceniu, conceptul de cardio-reumatologie a evoluat rapid, depășind statutul de subdomeniu academic și devenind o necesitate practică în managementul pacienților cu boli inflamatorii și autoimune.
Un studiu prospectiv publicat recent în European Journal of Pediatrics, care a urmărit peste 3.500 de copii din Olanda, de la vârsta de 2 ani până la începutul vieții adulte, vine cu o concluzie greu de ignorat: dintre toate etapele copilăriei, IMC în jurul vârstei de 6 ani pare să fie cel mai puternic predictor al supraponderii și obezității la adultul tânăr.
Două articole publicate recent în JAMA readuc în discuție oportunitatea introducerii screeningului populațional pentru diabetul zaharat tip 1 (DZ1) în pediatrie și rolul diagnosticului în stadiile presimptomatice ale bolii.
În prezent, stratificarea riscului cardiovascular aterosclerotic se bazează, în principal, pe LDL-colesterol. Totuși, dovezi recente sugerează că LDL-C singur poate subestima sau, în anumite situații, poate supraestima riscul real, în special în contextul dislipidemiilor discordante. În acest sens, apolipoproteina B și raportul LDL-C/colesterol total au fost propuse ca markeri suplimentari de rafinare a evaluării riscului.
În practica medicală contemporană, diferențele între pacienți nu mai sunt explicate exclusiv prin vârstă, patologie sau context socio-economic, ci tot mai frecvent prin apartenența generațională. Literatura din ultimul deceniu arată că fiecare cohortă formată sub influența unor contexte istorice, tehnologice și culturale distincte, dezvoltă așteptări diferite față de sistemul de sănătate, în special în ceea ce privește comunicarea medicală și decizia terapeutică.
Asociatia Medicilor de Familie Bucuresti-Ilfov
